Zau, tovarase Serban? Dar dumneavoastra v-ati gindit ca pe linga faptul ca nu toti oamenii au internet si ca nu toti oamenii care au internet au si posibilitatea de-a face plati prin internet, ei mai intii trebuie sa afle cit au de platit la acel birou unic cu 3 angajati inecati in munca, hirtii si dosare? Cred ca ne-am obisnuit deja cu faptul ca, odata cu plecarea iernii, orasele si soselele si spatiile publice din Romania ramin in urma murdare in ultimul hal, pline de gropi, iar gropile - adesea - pline de gunoaie (atunci cind sint intr-un loc mai ferit, dar aproape de piciorul omului, caci, nu-i asa, la noi, orice groapa devine in doi timpi si trei miscari o potentiala groapa de gunoi!). Dar cum iarna nu pleaca de pe o zi pe alta, in acele saptamini in care zapada se topeste incet-incet (cum, din fericire, s-a intimplat anul acesta - din fericire in materie de inundatii), peisajul citadin devine unul dominat de negrul-cenusiu al mizgai. Acum zece zile, ducindu-ma la obisnuita partida de tenis de masa de simbata - era o simbata insorita si deja calduroasa pentru luna martie -, mi-au sarit in ochi cozile mari la mai toate spalatoriile auto pe linga care am trecut: masinile iesenilor toate erau acoperite de sus pina jos - mai exact: de jos pina sus - de mizerie, de parca participasera in corpore la cine stie ce cursa pe un drum de tara desfundat! Dar ele nu facusera decit sa umble - in marea lor majoritate - prin cel mai mare oras al Moldovei... Saptamina trecuta, apoi, am avut de rezolvat diverse treburi in oras. Treburi care m-au dus din Mircea (unde stau) pina-n Bucsinescu si de-acolo pina-n Copou. Era tot o zi frumoasa, asa c-am mers cu placere pe jos. Vorba vine cu placere, pentru ca dincolo de portiunile de trotuar refacut (pavat) in ultimii ani (nu-mi dau seama dupa ce criteriu...), indiferent pe unde umbli, ai parte mereu si de trotuare roase de vreme si de t