Teodor Baconschi a plecat de la şefia Ministerului de Externe după trei ani de mandat (23 decembrie 2009 – 23 ianuarie 2012). A fost demis după o serie de gafe care l-au scos din minţi până şi pe Boc Emil, superior ierar­hic şi la partid, şi la Guvern. Scoa­terea lui de la Externe a fost făcută printr-un gest puţin diplomatic, el aflând că a rămas fără "coledzi" printr-un SMS, pe când se afla la un dineu la Bruxelles. Cei trei ani de mandat sunt marcaţi de o "activitate" susţinută pentru schimbări în structura corpului diplomatic. Aceste miş­cări de cadre au avut însă ca scop bine definit trimiterea la post a unor apropiaţi (şi apropiate) ai ministrului. Pe lângă rezolvarea cererilor venite de la Cotroceni şi din Modrogan, pentru plasarea politrucilor şi pilelor, Baconschi a reuşit, cum spuneam, şi promovări pe criterii "de suflet". Cum se ştie, biografia lui Baconschi este strâns legată de biserică. A absolvit studii de teologie, a fost implicat în jocuri de culise în Biserica Ortodoxă, şi-a exercitat prima funcţie de am­ba­sador pe lângă Sfântul Scaun, trimis al României, sub mandatul lui Emil Constantinescu. A avut suficient timp să înveţe nu doar tainele şi ritualurile religioase, ci şi pe cele ale diplomaţiei.

Ministrul "Taica popa"

Nu putem să ne pronunţăm în ceea ce priveşte competenţele în lu­mea prelaţilor, în care Teodor Baconschi este acoperit cu o sumedenie de diplome şi onoruri. Punctul sensibil este diplomaţia, loc în care nu a putut să performeze. Singura mare rea­li­za­re a fost votul din 2009, de la Am­basada din Paris pe care o conducea, ră­­mas ca exemplu de viteză ne­lă­murită nici până acum. Această mare suspiciune i-a deschis însă calea spre mi­nisteriat şi noi obligaţii faţă de Traian Băsescu. Semnificativ pentru felul în care este percepută prestaţia lui Ba­conschi în lumea "închisă" a diplomaţilor este numele de "cod" care i