Vietatea pe care in vremurile refacerii moderne a FSN era fortat Ioan Oltean sa o mestece pana devenea una cu tartita i-a iesit deputatului pe gura, si nu e porumbel, e ditamai broasca: il lucreaza colegii.
Fara sa vrea, secretarul general al principalului partid de guvernamant a furnizat celor carora organul conspiratiei le amortise un argument pentru sustinerea teoriei amestecului politicului in justitie.
Reactia sa in fata reprezentantilor presei te poate lasa masca nu prin greutatea speculatiilor - nu e posibil sa aiba vreun dosar penal decat daca il da careva in gat, dintr-o tabara stim noi care, a baiguit Oltean. Ci prin adevarul pe care l-a slobozit la urechea hulpava a opiniei publice dornice de can-can electoral cu putin inainte de alegerile locale.
Adica nu ca e imposibil sa-l prinda vreun procuror zelos cu rata in gura, ci ca e imposibil daca nu stie unde sa caute, spune de fapt secretarul general al PDL, or asemenea indicatii nu poate da orice terchea-berchea.
Chiar daca procurorii anticoruptie vor raspunde favorabil intereselor sale politice la somatia deputatului de a preciza public daca este implicat in dosarul spagii din Bistrita-Nasaud - va aducem la cunostinta prin prezenta ca nici usturoi n-ati mancat, nici gura nu va miroase altcumva decat a busuioc sfintit - , broasca tot a fost slobozita.
Povestile despre Oltean la Bistrita sunt multe, intortocheate, suculente, dar pana la vreo demonstratie, ele raman mituri. Asa erau insa si cele referitoare la Sorin Apostu.
Si in cazul in care cumva informatiile scapate in presa de la DNA nu reprezinta decat un accident, inseamna ca enuntul brucanian despre bancuta timpului nu este altceva decat o fila din deschiderea romanilor spre speranta.
Ce se intampla, insa, la PDL, amploarea pe care a luat-o, in lumea paralela legii, spaga, nu