- Social - nr. 982 / 27 Martie, 2012 Revenind la acea declaratie conciliatoare, voi sublinia faptul ca textul acesteia are mai mult conotatii juridice (care au fost in mai mica masura intelese de catre teologi si ca atare au fost acceptate mai mult prin natura literei decat a spiritului si a contextului si a textului propriu-zis), sub raport teleologic, avand ca scop revigorarea conceptiei despre rolul bisericii si al puterilor publice in societate, incercandu-se astfel reducerea rolului statului in societate si implicit in religie. De unde acel concept al statului minimal care prevedea interventii si functii limitate ale statului in societate, teza atat de agreata de doctrina liberala, catolica si protestanta din tarile europene dezvoltate, si unde predomina aceste ideologii religioase si politice int-o simbioza benefica pentru societate si cetatean. Din aceasta ingradire si limitare a rolului statului in societate (in mod deosebit in tarile catolice) rezulta cu precadere cresterea rolului Bisericii in societate, nu numai din punct de vedere moral si educational ci, asa cum am aratat, chiar si din perspectiva politica. Una din formele de manifestare ale acestei simbioze dintre politica si religie este reprezentata, dupa cum am aratat, de partidele politice care au la baza o asemenea doctrina crestindemocratica. In textul Declaratiei se vorbeste de unele puteri publice si de anumite grupari religioase, ceea ce face sa se subinteleaga caracterul privilegiat al unor asemenea grupari religioase fata de puterea civila. De aceea, se mentin in termeni formali si chiar informali acele raporturi devenite clasice dintre Biserica si stat, chiar daca ele in mod declarativ si formal au fost desfiintate prin acest eveniment istoric, eclezial, care a fost Conciliul Vatican II, si care a incercat sa impuna o anumita "ordine si logica” in raporturile instituite intre Biserica si s