Mihai Razvan Ungureanu paraseste furtunos sedinta Coalitiei de guvernare luni, nemultumit de presiunile politice facute asupra Guvernului.
Conform informatiilor vehiculate in presa, Coalitia ar fi cerut distribuirea unor sume in teritoriu, catre primariile aflate in subordinea lui Boc-Hunor-Oprea&Co. In caz contrar, proiectele de lege ale Guvernului ar fi fost sortite esecului la votul din Parlament.
Daca MRU, intr-adevar, s-a manifestat furtunos refuzand sa ia parte la astfel de jocuri marsave, gestul lui este unul remarcabil iar pozitia sa, una cu adevarat demna de un premier independent.
Domnul Ungureanu nu trebuie, insa, sa se amageasca, sperand ca aceasta luare ferma de pozitie fata de ingerintele politicului in actul executiv va reusi sa calmeze apetenta pentru parale a Coalitiei. Nici pe departe.
PDL, mai ales, este macinat de cazuri rasunatoare de coruptie si evadari peste granita a unor fosti cotizanti de marca ai partidului. Cu greu pot fi sterse din memoria colectiva numele unor Sergiu Bian, Sorin Apostu, Antonie Solomon sau mai nou Mihail Boldea.
Zilele acestea, secretarul general al PDL, Ioan Oltean, tine prima pagina a ziarelor, numele sau fiind implicat in dosare grele instrumentate de DNA. Eticheta de partid corupt s-a lipit de PDL ca marca de scrisoare, asa ca e greu sa compensezi imaginea negativa a partidului cu acte de eficienta guvernamentala.
Chiar daca acestea din urma ar exista, publicul a asimilat intotdeauna, mult mai usor si repede, lucrurile negative, nefaste in dauna realizarilor pozitive. Timpul e scurt, alegerile se apropie, iar PDL se uita cum trendul sociologic il plaseaza in abisul preferintelor electorale.
Vorbesc de PDL, pentru ca, sa fim seriosi, nu cred ca UNPR isi punea mari sperante in existenta sa dupa toamna lui 2012. Cu 1 la suta in actualele
