Plecarea neaşteptată a lui Sorin Frunzăverde din PDL ar putea fi considerată o lovitură grea dată principalului partid de guvernământ, dar în realitate, ar putea fi ceea ce americanii numesc o binecuvântare deghizată. Frunzăverde aparţine unei specii de politician care ar trebui să dispară.
Prin plecarea lui Frunzăverde, PDL pierde judeţul Caraş Severin, unul din fiefurile considerate sigure chiar şi în condiţiile declinului partidului şi ar putea pierde majoritatea la Senat. În plus, în funcţie de accesul pe care l-a avut Frunzăverde din poziţia de prim-vicepreşedinte la informaţiile şi planurile PDL pentru acest an, partidul va trebui să îşi regândească radical strategiile politice şi electorale. Or, acesta nu este neapărat un lucru rău pentru PDL.
Dacă până acum PDL conta pentru a obţine un scor bun în alegeri pe aceiaşi baroni locali de tipul lui Frunzăverde, pe pomeni electorale, pe mâna de fier a liderului de filială şi, în cele din urmă pe vulnerabilităţi locale şi corupţie, de acum va trebui să îşi reconsidere întreaga abordare şi să muncească serios pentru recredibilizare. În acest scop, PDL va trebui să mizeze pe personalităţi necompromise şi a căror integritate să fie dincolo de orice îndoială şi pe un program clar şi coerent de dreapta.
Frunzăverde este genul de lider pentru care scrupulele morale şi ideologice ale intelectualilor nu sunt altceva decât mofturi şi care crede că politica se face „la mica înţelegere'' şi implică întotdeauna bani de la buget şi populism generos, dar nu implică aproape niciodată principii. Or, tocmai genul acesta de a face politică a adus PDL în situaţia în care se află astăzi: să promoveze lideri corupţi şi incompetenţi şi să ţină oamenii de valoare la distanţă. PDL trebuie să renunţe la o întreagă garnitură de oameni din specia Frunzăverde - din care face parte, de exemplu, şi Elena Udrea, chiar da