- Cultural - nr. 983 / 28 Martie, 2012 Concluzia finala cu privire la pierderile umane ale romanilor este rostita cu intelepciune: numarul de victime cifrat la 3540.000, pus in circulatie in Memorandul intocmit de catre canonicul romano-catolic Ráduly de la Alba Iulia, in decembrie 1848, punctual, este inca neconfirmat, dar el trebuie cercetat in continuare, pentru a stabili proportiile genocidului. Dr. GELU NEAMTU Lucrarea prezenta incearca sa dea un raspuns, chiar si numai partial, la intrebarea pe care o adresa George Baritiu in luna decembrie 1849: "Care dintre noi stie astazi pana la cate mii de familii lipsite de capii si fiii, de averea si caminul lor se intinde doliul patriei? ” Cercetarile istorice si memorialistica pasoptista publicata in ultimii ani au evidentiat si au adus noi marturii cu privire la amploarea pierderilor umane si materiale ale natiunii romane pentru obtinerea de drepturi sociale si nationale in timpul Revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania. Sursele arhivistice ofera un bogat si inestimabil material documentar reprezentat de corespondenta dintre autoritatile administrative "guberniale” si locale cu privire la subiectul abordat. Pentru a ilustra existenta si desfasurarea unei puternice miscari revolutionare si participarea locuitorilor din zona campiei Transilvaniei la revolutie (cu referire la scaunul Mures, comitatul Tarnava si zona de campie a comitatelor Turda, Alba de Jos, Alba de Sus si scaunul Aries), a represiunii exercitate impotriva romanilor, cu precadere a preotilor si conducatorilor revolutionari locali (centurioni, vicetribuni, tribuni), pentru redarea cat mai veridica a atmosferei si mentalitatilor am recurs la prezentarea, uneori integrala, pentru caracterul lor sugestiv si reprezentativ al anchetelor desfasurate de tribunalele statariale ("rögtön ittelö törveny ”, de judecare imediata). Problematica represiunii este