Pasaje din articolele și cărţile scrise de gen. (r.) Aurel I. Rogojan (AIR) fac parte din genul de literatură spre care mă îndrept silnic şi din raţiuni strict tehnice, de scrutare a unui peisaj de o nebulozitate agasantă.

Mai întâi, pentru că AIR a ocupat funcţia de şef de cabinet al gen. (r) Iulian Vlad, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului (DSS). În al doilea rând, inapetitul meu pentru astfel de scrieri se datorează riscului expunerii la manipulări masive prin imposibilitatea verificării din surse alternative a informaţiilor puse în circulaţie. Bruma de credibilitate a aşa-ziselor dezvăluiri se vede ştearsă şi de inexistenţa vreunei validări din partea autorităţilor legitimate, îndeosebi prin fondul arhivistic deţinut, să facă lumină în acest gen de situaţii de o tipologie specială.

Lipseşte şi salutara intervenţie a cercetătorilor calificaţi, posibil datorită barării/ restricţionării accesului la documente indispensabile unei explorări ştiinţifice riguroase. Destăinuirile de o veridicitate incontrolabilă ale lui AIR au fost lansate nu doar prin mijlocirea unor edituri respectabile („Compania", de exemplu), ci şi de pe piste ale mediului virtual specializate în reabilitatea encomiastică a unor figuri sinistre ale istoriei României şi nu numai.

Caut cu o jenă acută urme de verosimilitate în asemenea oficine mediatice de unde sunt dezlănţuite atacuri de o imundă vehemenţă, ţintind elite din vremuri mai vechi sau mai noi, a căror onorabilitate este supusă, sistematic, unor vitriolante contestări. Înfiriparea unui diagnostic obiectiv nu e încurajată, din păcate, nici de riposta celor lezaţi ce se mulţumesc cu lehamitea superioară, uneori ilustrată prin confesiuni indignate pe tema ignarilor cu epoleţi, în locul unor penalizări izbutite în instanţă ale suspecţilor inchizitori de talia lui AIR.

Absenţa arbitrului forţează apariţia l