Aici, în Myanmar (Burma), unde schimbarea politică s-a petrecut extrem de încet în ultimii 50 de ani, o nouă conducere încearcă să facă o tranziţie rapidă, să iasă din starea de amorţeală. Guvernul a eliberat deţinuţii politici, a organizat alegeri (şi vor mai fi şi altele), a început o reformă economică şi încearcă să atragă investitori străini.
E de înţeles de ce comunitatea internaţională se arată precaută, după ce, ani de zile, a condamnat îndelung regimul autoritarist de la Myanmar şi i-a aplicat sancţiuni.
Însă, acum, pentru mine este evident de ce istoria Myanmarului este o oportunitate reală pentru o schimbare permanentă, pe care comunitatea internaţională nu trebuie să o rateze. A venit timpul ca lumea să includă pe agenda ei şi Myanmarul, nu numai oferindu-i ajutor, dar şi ridicând sancţiunile care acum sunt un impediment în transformarea ţării.
Până acum, acea transformare, începută o dată cu alegerile legislative din noiembrie 2010, a fost uimitoare. Cu armata, care deţinea puterea din 1962 şi care a păstrat 25% din locurile din legislativ, multă lume s-a temut că alegerile vor fi doar de formă. Dar noul guvern se ocupă de problemele fundamentale ale cetăţenilor din Myanmar mai bine decât se anticipase.
Sub conducerea noului preşe-dinte, Thein Sein, auto-ri-tăţile au început să afişeze o deschidere mai mare pe plan politic şi economic. S-au făcut progrese şi prin semnarea unor acorduri de pace cu minorităţile etnice, conflicte sădite în timpul colonialismului, pe care legile din ţară le-au menţinut mai bine de şase decenii. Laureatul premiului Nobel Daw Aung San Suu Kyi nu numai că a fost eliberat din arestul la domiciliu, ci acum candidează pentru un mandat de parlamentar în alegerile din aprilie.
Din punct de vedere economic, putem observa că bugetele au devenit mai transparente, iar fondurile alocate sănătăţii şi e