La o zi după ce Sorin Frunzăverde se arăta speriat de „statul poliţienesc" instaurat de PDL (partid în conducerea căruia dl S.F. se află de pe vremea lui Homer), la Casa de Pensii Braşov a fost descoperit un dispozitiv ilegal de ascultare.
Argument suficient pentru ca un reporter local să pună o întrebare retorică: „Revine statul poliţienesc în România?"
În goana după ştirea devastatoare, freneticul reporter nu s-a gândit o clipă că dispozitivul de ascultare ar fi putut fi instalat de: 1. un angajat tembel care se distrează ascultându-şi colegii; 2. un şef nenorocit care-şi spionează subalternii; 3. o persoană sau firmă privată care execută misiuni murdare. Toate acestea sunt variante ilegale şi trebuie cercetate.
Până la lămurirea lucrurilor de către DIICOT, mai exista însă şi varianta unei operaţiuni legale de ascultare, organizată de o instituţie abilitată a statului. De exemplu, dacă vrei să destructurezi o reţea de şpăgari din interiorul unei instituţii a statului, încerci să strângi probe. Sigur, cu condiţia ca oamenii legii să acţioneze în limitele permise de lege.
În fine, procurorii DIICOT vor lămuri situaţia de la Braşov. De reţinut este efectul declaraţiilor de tip Frunzăverde. Un om important al actualei Puteri, pe deasupra şi jupân al unui întreg judeţ (Caraş-Severin), umflă fantoma statului poliţienesc. Acelaşi lucru îl fac şi alţi stâlpi ai Puterii, de regulă dintre cei aflaţi cu bagajul la uşă pentru că le-au luat urma procurorii. Brusc, aceşti patrioţi descoperă că ei guvernează un stat poliţienesc, în care se fac dosare politice. Evident, victimele sunt ei înşişi, nicidecum oamenii simpli, care - nu-i aşa? - trebuie să respecte legea şi să aibă încredere în Justiţie.
Domnul Frunzăverde se plânge că-i sunt ascultate convorbirile telefonice şi că, să vezi drăcie, s-ar putea să fie ascultat şi ambiental. Întrebarea e:
