Răsfăţul prea mare din partea bunicilor şi neimpunerea unor limite prin efectuarea unui front comun între părinţi şi bunici poate duce la apariţia unor complicaţii în disciplinarea şi educarea copiilor.
Metodele de educaţie utilizate de părinţi şi bunici diferă şi sunt frecvente situaţiile în care bunicii, odată părinţi exigenţi, devin excesiv de permisivi cu nepoţii şi cu regulile impuse de părinţi.
“Situaţiile cele mai complicate sunt generate de schimbarea profundă a unora dintre regulile şi metodele de creştere ale copiilor, respectiv cele care au legătură cu pedeapsa corporală şi manifestarea afecţiunii faţă de acesta. Conform „învăţăturilor vechi”, bătaia era ruptă din rai, „unde dădea mama creştea”, iar copilul trebuia mângâiat doar în somn. Astăzi se ştie că aceste “instrucţiuni” au consecinţe negative asupra dezvoltării copilului Aceasta este probabil nu doar cea mai semnificativă schimbare în setul de reguli legate de creşterea şi educarea copiilor, dar şi cea mai dificil de integrat, atât de către bunici, cât şi de către foarte mulţi dintre părinţi”, a precizat Diana Stănculeanu, psiholog Salvaţi Copiii.
Un alt sfat este impunerea unor limite atât de către părinţi, cât şi de către părinţi în multe situaţii în care bunicii ar ceda rugăminţilor nepoţilor din dragoste pentru ei. „Atunci când părinţii şi bunicii transmit mesaje diferite în legătură cu acelaşi comportament, copilul învaţă repede că daca ceva nu „ţine” la părinţi, cu siguranţă va „ţine” la bunici şi va aplica mereu această strategie. Mesajele diferite venite din partea adulţilor relevanţi pun la îndoială, în mintea copilului, credibilitatea şi autoritatea acestora. Se spune adesea că cei mici îi „şantajează” pe adulţi, în realitate însă ei nu fac decât să profite de situaţii plasate de adulţii însăşi într-o zonă de autoritate „gri”, supusă negocierii şi compromisului”, a c