La ora cand scriu aceste randuri Poli a noastra se afla in moarte clinica. Dar oare a cui este echipa asta? Marian Iancu si-a facut de mult bagajele si sta cu ele la usa. Asteapta probabil taxiul ca sa plece la gara. Autoritatile asteapta si ele la poarta dar nu indraznesc sa treaca pragul iar cei care iubesc cu adevarat acest simbol fotbalistic al Banatului sufera. Sufera si din cauza faptului ca se vad neputinciosi in toata aceasta tevatura care dureaza de prea mult timp.

Pe cine sa mai crezi? Iancu da vina pe oamenii de la carma orasului si judetului iar acestia din urma ne spun ca giulesteanul nu a adus inca hartiile alea cu divizarea. S-ar putea ca cei din urma sa aiba dreptate. Oricum o asemenea decizie nu se poate lua asa usor. Problema este ca termenul scadent este foarte aproape. Frige chiar. Poate pana apare ziarul trecem de la codul rosu macar la unul mai deschis la culoare.

Din pacate in putinul timp ramas la dispozitie nu cred ca se mai poate intampla ceva notabil. Dar mai stii? in tara asta si mai ales in fotbalul nostru nimic nu e batut in cuie asa ca… se pot inventa,de pe o zi pe alta, reguli noi. Asta daca vrea Sandu. Dar ce ar putea sa il faca pe Nasu sa vrea o echipa la Timisoara? Nu cred in chestiile alea sentimentale cu fosta si actuala nevasta… Parca suntem intr-un meci ajuns in prelungiri in care ambele echipe asteapta fluierul izbavitor al arbitrului.

O sa ramanem sa ne uitam la televizor, degajati, fara nici un fel de implicare afectiva, razand in continuare la „panseurile“ lui Gigi si „admirind“ sfaturile si premonitiile lui Mitica. Dar mai bine ne luam punguta cu seminte si ne apucam sa cutreieram tapsanele de la „D“. Copiilor si nepotilor nostri le vom povesti, din cand in cand, despre Chinezul si Ripensia, despre o echipa pornita din studentimea timisoreana care a ajuns la inceput de veac in bagajele unui petrolist buc