Cealaltă axă a Centrului istoric, Smârdan, este una din cele mai lungi străzi din acest perimetru, făcând legătura între zona Bulevardul Regina Elisabeta-Bulevardul I.C. Brătianu şi Cheiul Dâmboviţei, Splaiul Independenţei. Faptul că era o stradă de legătură ne este atestat în primul document (1672) în care este menţionată, în care este descrisă "drept uliţa care merge de la Curtea Domnească spre Biserica Grecilor".

În documentele din secolul al XIX (între care Planul Bucureştilor din anul 1871), figurează ca "Uliţa Nemţească" şi, mai apoi, Strada Germană, datorită prezenţei în număr mare a negustorilor nemţi şi austrieci care vindeau marfă adusă din ţările lor.

După Războiul de independenţă, ca şi alte străzi din Bucureşti, şi aceasta a primit numele unei localităţi din Bulgaria, unde armata română a repurtat o importantă victorie împotriva armatei turce.

În secolul al XIX-lea, pe această stradă au început să se construiască imobile (dintre care trei, ridicate spre sfârşitul veacului, sunt menţionate în Lista monumentelor istorice), magazine, ateliere de reparaţii.

… a hotelurilor

Mai vechi decât acestea sunt însă hotelurile, dintre care unele au fost ridicate încă la începutul veacului, cum a fost "Hotelul Brenner" (după numele proprietarului, un vienez) sau "Hôtel d'Europe", menţionat şi de consulul Wilkinson în anul 1820, acesta afirmând că este "bine mobilat şi înzestrat cu toate cele necesare, foarte folositor pentru călători". Într-adevăr, în aceste hoteluri, străinii găseau condiţii mai bune decât în hanuri. Mai este de amintit "Hotelul Roşu", ridicat în colţul străzii Smârdan spre Dâmboviţa. A ars în 1838.

Dar strada Smârdan a intrat în istorie prin "Hotelul Concordia", aici găsindu-se placa pe care se menţionează: "În această clădire se afla în anii Unirii Ţărilor Române hotelul Concordia, unde, în seara zilei de 23