Prevederile arbitrare ale Codului Fiscal privitoare la impozitele locale sunt folosite de micii întreprinzători pentru a fenta bugetele primăriilor.
Persoanele fizice care deţin imobile cu destinaţie comercială pot plăti impozite locale de până la câteva zeci de ori mai mici decât dacă imobilul ar fi în proprietatea unei firme. Fie că e vorba de clădiri de birouri, de spaţii comerciale sau industriale sau de depozite, discrepanţa dintre impozitul plătit de proprietarul persoană fizică şi cel achitat de persoana juridică se menţine, deşi e evident că în ambele situaţii el reprezintă un activ folosit la obţinerea de profit.
Codul Fiscal stabileşte modalităţi diferite de calcul al impozitului pe clădiri datorat bugetelor locale, iar aceasta explicaţia situaţiei paradoxale. În cazul persoanelor fizice impozitul este 0,1% din valoarea impozabilă a clădirii. În funcţie de materialul de construcţie şi de dotarea clădirii cu instalaţii valoarea impozabilă e cuprinsă între 45 şi 669 lei pe metru pătrat. Valoarea impozabilă se ajustează cu un coeficient ce ţine de rangul localităţii şi de zona în care este amplasată clădirea. Valoarea coeficientului este cuprinsă între 0,9 şi 2,6. Ca urmare, o persoană fizică ce a ridicat şi apoi închiriază o clădire de birouri în centrul Capitalei va avea de plată un impozit de 1,73 lei pe fiecare metru pătrat. Dacă imobilul de birouri a fost construit şi e închiriat de o firmă situaţia se schimbă. În acest caz, impozitul variază între 0,25 şi 1,50% din valoarea de inventar a clădirii. La 4.000 de lei valoarea de inventar a metrului pătrat în contabilitate, pe acesta trebuie plătit un impozit de 60 de lei pe metru pătrat, adică de 30 de ori mai mult.
Diferenţele pot aduce anual pierderi de câteva zeci de milioane de lei bugetelor locale.
Recomandare: impozitarea în funcţie de destinaţie
„Practicarea a do