Industria saloanelor de masaj erotic este în picaj de când a devenit atât de simplu să te faci patron de stabiliment. Proprietarii spun că piaţa o strică şi concurenţa neloială – cei care oferă, la acelaşi preţ, servicii sexuale.

Ca orice piaţă a serviciilor, saloanele de masaj erotic cunosc, în ultima perioadă, un moment dificil. Sunt atât de multe, încât majoritatea patronilor au hotărât să lase din preţ, să găsească locuri cu chirii mai mici şi să caute să dea lovitura cu clienţii străini. Sunt mult mai puţini, sesizează italianul Maurizio Cerasino, şi el fost proprietar de salon. În 2004, când a venit prima oară în România, se gândea să revină şi să deschidă o afacere. A venit peste trei ani, în 2007, când a început să facă planuri. A mers în toate saloanele erotice – i-a fost uşor – erau patru, cinci, nu mai multe. Şi nu i-au plăcut: "Ce exista atunci pe piaţă era făcut «româneşte». Un apartament într-un bloc din centru, unde intră oameni, ies oameni, un flux continuu. Trei saltele, o toaletă şi beţe parfumate".

Cerasino spune că el avea în cap să aducă străini care să spargă bani pe relaxare şi pe distracţie cu fete frumoase. Pentru asta, trebuia să-i aducă într-un loc în care să stea mai mult de o oră: "Nu erau detalii şi nici nu se lucra la standarde, pentru că nu exista pe atunci concurenţa care să te facă să fii mai bun. Iar clienţii nu erau răsfăţaţi deloc. Era, cum am spus, «româneşte»: banii se băgau în buzunar, fără nicio investiţie".

Probleme cu vecinii

Pe Maurizio Cerasino îl ştie toată lumea din industria de "adult entertainment" (distracţie pentru adulţi, n.r.). În 2007, şi-a deschis salon chiar în buricul Capitalei, pe Calea Victoriei. A investit puţin – cam 5.000 de euro - , a făcut selecţie pentru angajate şi a adus italieni cu duiumul.

Problemele au început să apară, pentru că se luc