Revenite după doi ani de pauză, multiplele campioane olimpice Viorica Susanu şi Georgeta Andrunache visează la două medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Londra.
Norii se încruntă ameninţător, vîntul şuieră risipind rece picăturile de ploaie, apa canalului clăbuceşte ameninţător lovind puternic pontonul. Nu prea semăna a primăvară, chiar dacă luna lui Mărţişor stă să se termine. Fetele chicotesc, aşteptând decizia antrenorului. Mircea Roman scutează un pic orizontul şi decide: "O oră în sală de forţă şi-apoi vedem dacă ieşim pe apă". Fetele zâmbesc uşor şi-şi replică pentru sine: "Ştim noi, o să facem iar alergare". Vine un antrenament greu, dar nimic nu le sperie. Cele două decenii de muncă, zecile de medalii mondiale şi olimpice cucerite de-a lungul anilor le-au întărit şi le fac să viseze din nou. Sunt Georgeta Andrunache şi Viorica Susanu, cele mai titrate spotive din istoria canotajului românesc aflate în activitate.
Refugiate la Năvodari
"Gemenele" aurului, cum au fost ele numite, s-au întors cu forţe noi. Plecaseră acasă după aurul de la Beijing, dar visul olimpic de pe malurile Tamisei le-a făcut să revină la începutul anului şi să forţeze istoria. "Am ştiut că va fi o presiune enormă pe umerii noştri încă din momentul în care am hotărât să revenim, dar nu-i nimic nou. Aşa a fost mereu şi zic eu că ne-a descurcat bine, nu?", spune rîzînd Viorica. "Se mai întâmplă după un antrenament mai puţin reuşit să intri puţin în panică şi să-ţi pui nişte întrebări. Dar nu-i timp să-ţi faci griji, e mult de muncă şi trebuie să tragi tare la fiecare antrenament", completează Geta. Au început anul în mod tradiţional, cu un cantonament în Turcia, alături de restul coechipierelor din lotul olimpic.
"Pregătirea din Turcia este deja obişnuinţă. Noi spunem că mergem la apă caldă, pentru că fugim de frigul de acasă", explică Viorica. Frigul d
