Un fenomen care pare a fi tulburător şi dătător de speranţe ia amploare în fiecare zi, producând ilaritate în mediile politice şi mai recent, după apariţia ultimelor sondaje, îngrijorări întemeiate pentru anumite grupări politice. Apărut în joacă, dintr-un moft al unui ziarist nonconformist, PP-DD nu s-a umflat aşa cum s-a zis ca un balon de săpun pentru a se sparge în final ci, mai degrabă ca o sferă cu înveliş exterior puternic, capabilă să îşi mărească permanent diametrul.

Saltul din sondaje este justificat de faptul că înălţimea ştachetei la care a ajuns acum partidul este susţinută de voinţa puternică a mii de români despre care, vreme de 21 de ani opinia publică uitase că există. Cine sunt cei care îl susţin pe Dan Diaconescu? Nu există niciun fel de dubiu că majoritatea apologeţilor noului lider politic provine din bazinul imens al nehotărâţilor. Al celor care nu au vrut sau nu au putut să aibă de-a face cu politica în ultimii 21 de ani. Se pune întrebarea: de ce tocmai acum „s-a umflat tărâţa” în aceştia?

Ce fenomen neobişnuit a determinat apariţia unor motivaţii spontane la nişte indivizi până mai ieri nepasionaţi de politică şi neimplicaţi printr-o anumită atitudine civică? Începutul celui de-al treilea deceniu de capitalism românesc este caracterizat de falimentul total al clasei politice româneşti, ceea ce a produs o dezorientare totală a participanţilor cât de cât disciplinaţi la vot. În rândul acestora, cât şi în rândul nehotărâţilor există o stare generală caracterizată de o expectanţă sporită pentru „o nouă cale”. Un nou drum care să aducă în sfârşit prosperitatea, pe care toate guvernele au clamat-o drept scop suprem al politicilor implementate.

Era cunoscută de mai multă necesitatea găsirii acestei noi orientări şi este posibil ca mulţi dintre politicieni să se fi gândit la această soluţie. Ea nu putea fi însă propusă nehotărâţ