Azi n-am să fac nimic. Am mâncare pregătită, bag aspiratorul mâine, ca să fiu liberă poimâine s-o ajut pe Aneta la pomană. Vrea să împartă câteva vase pentru morţi. Frumos şi credincios! Nici nu m-am gândit bine cum am să fac să lâncezesc şi sună de două ori, cine? Teroarea, Paula, numai ea sună de două ori! Nervos! Îi deschid şi sare spre mine: "Tanti, am o surpriză măreaţă!". "Ce surpriză!!", zic ironic. "Ia, uite ce am aici!" Şi-mi întinde o sacoşă în care avea şase bulbi de fenicul sau morulă.
"De unde ai atât de multă morulă? Ai dat atâţia bani…", îi zic eu uimită. Paula mă privea interzisă: "Tanti, ăsta este fenicul, nu morulă", mai zise ea cu glas sugrumat. Cred că-i treceau tot felul de idei prin cap. "Lasă… fenicul sau morulă-i tot una! Cât ai dat pe el?" "N-am dat! Mi l-a dat Ema, colega mea. A fost pe acasă şi i l-a dat mama sale ca să-l mănânce. Ei nu-i place şi mi l-a dat mie. I-am zis că-l faci matale şi-i dau şi ei dacă iese bun." "Ce şmecheră eşti! Să ţi-l fac eu tocmai azi când eram în relache", mă dau eu lovită, "dă-i un telefon şi spune-i să vină pe la şase să mâncăm împreună şi hai să pregătim ceva din el!".
Am spălat şi tăiat bucăţile de fenicul, pe lung, apoi ca pe ceapă, dar fideluţe groase de un deget. Am curăţat patru morcovi pe care i-am dat pe răzătoarea mică şi patru cartofi potriviţi, pe care i-am tăiat ca pentru cartofi prăjiţi foarte subţiri. Am pus într-o tavă ulei, un rând de feliuţe de fenicul, le-am presărat cu puţină sare şi piper şi le-am prăjit uşor, apoi le-am pus deoparte. Între timp am prăjit cartofii în ulei, fără să-i rumenesc, i-am scurs de grăsime, am montat peste feliile de fenicul jumătate din ei, am presărat puţină sare şi jumătate din morcovul ras. Am pus restul de cartofi, apoi restul de morcovi şi am acoperit cu restul de fenicul neprăjit. Am presărat un praf de sare, piper şi am dat totul la cuptor,
