Încă din anul 2003, Serghei Nicolaevici Lazarev a anticipat că lumea va intra într-o perioadă de criză în anul 2008 şi va ieşi din ea abia prin anul 2020. După cum spune Lazarev în cartea sa, ”Îndrumar de supravieţuire”(Ed. Dharana, 2003), pornind de la un citat din Biblie, ”Şi încă din cauza încălcării multor legi, în oameni se răceşte iubirea”, aceasta corespunde pe deplin timpurilor noastre. ”Cum va arăta civilizaţia al cărei suflet a luat-o razna? Ce se va întâmpla cu ea? Se deschide un tablou cât se poate de clar; va avea loc autodistrugerea. Când procesele de acest fel decurg în mod anarhic atunci putem vorbi de începutul crizei civilizaţiie contemporane. Dacă aceste procese sunt susţinute de artă, morală, învăţătură, internet se poate vorbi de un proces mai profund şi serios. În consecinţă, într-un timp apropiat se poate aştepta o criză şi destrămarea acelor fenomene care pot recuceri Divinul din noi. Această perioadă de trecere la o nouă civilizaţie, prin imposibilitatea de a exista în vechile tipare, se observă chiar acum. Cum va arăta această trecere, care va fi nivelul de cădere al corpului, al sufletului şi al spiritului, cu cât vor depăşi procesele creării procesele de decădere va depinde de fiecare dintre noi”, a spus Lazarev.

Aşadar, Lazarev a anticipat o criză a civilizaţiei, nimic altceva decât o criză a fiinţei umane, adică a corpului, a sufletului şi a spiritului, care sesizează că în sufletul omului s-a răcit iubirea şi asta l-a îndepărtat de Dumnezeu. Avem de-a face cu o criză care ne cheamă la schimbarea vechilor tipare mentale, la schimbări ale felului nostru de a simţi, a gândi şi a percepe tot ce ne înconjoară. Ceea ce este excepţional în afirmaţiile lui Lazarev este faptul că profunzimea, intensitatea şi puterea distructivă a crizei prin care trecem ”depinde de noi”, pe când criza în sine era văzută de el atunci ca inevitabilă. Dar