Anul acesta Japonia a fost invitatul de onoare al Salonul Internaţional al cărţii de la Paris, manifestare ajunsă la a 32-a ediţie, care s-a ţinut la jumătatea lunii martie. 1.200 de editori din peste 40 de ţări au fost de faţă, precum şi numeroşi autori, cam vreo 2.000, dintre care 20 din Japonia. Ei au fost vedetele Salonului, pe fondul unei fascinaţii tot mai mari exercită de Japonia asupra Occidentului în general şi asupra Franţei în special.
Samurai, kamikaze, hara-kiri, gheişă, sake, kimonou, ikebana, yakuza, haiku, ninja, karate... Sunt nenumăraţi termenii japonezi adoptaţi de limbile europene precum şi de pe alte limbi de pe glob. Expresii precum teatrul kabuki sau teatrul no desemnează practici culturale fără corespondenţă în restul lumii. O dovadă suplimentară că arhipelagul nipon exercită o fascinaţie durabilă asupra imaginarului colectiv mondial. În Franţa putem vorbi de o adevărată pasiune pentru Japonia, dar şi de o "modă" japoneză în materie de restaurante, de exemplu.
În urmă cu 25 de ani restaurantele japoneze erau o raritate. Acum Parisul numără sute şi sute de restaurante japoneze, iar faptul că majoritatea sunt gestionate de chinezi nu schimbă cu nimic lucrurile. Francezii vor să mănânce sashimi (adică peşte crud) sushi (preparat din peşte crud şi orez) sau iakitori (adică broşete cu diverse tipuri de carne). În apropierea Operei Garnier restaurantele şi magazinele cu produse japoneze sunt atât de numeroase încât zona începe să fie numită "cartierul japonez". Iar librăriile franceze sunt de mult invadate cu celebrele "manga" benzi desenate având un stil special, tot o invenţie japoneză care s-a globalizat.
La actuala ediţie a Salonului Cărţii de la Paris "cultura manga" a fost de altfel bine reprezentată. Mii şi mii de albume (sau de romane manga) au fost răsfoite şi cumpărate, iar unii iluştri reprezentanţi ai ei, precum, Ta