Prin pocăinţă, rugăciune şi lupta cu păcatul putem ajunge la Dumnezeu. Duminica de ieri a fost închinată Cuvioasei Maria Egipteanca, care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea. Era originară din Egipt, iar la vârsta de 12 ani şi-a părăsit părinţii şi a mers în Alexandria, unde timp de 17 ani a trăit în desfrâu şi păcat. La vârsta de 29 de ani a ales să meargă la Ierusalim să participe la sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci. Ajunsă acolo a dorit să intre la Biserica Sfântului Mormânt însă nu a putut înainta decât până la prag, deoarece simţea cum o putere nevăzută încerca să o oprească. Atunci a înţeles că modul ei de a-şi duce viaţa până atunci o împiedica să intre în lăcaş. În acel moment s-a rugat Fecioarei Maria pentru a face posibilă intrarea ei în Biserică, promiţând să-şi schimbe modul de viaţă. Rugămintea sa a fost auzită şi a reuşit să intre în biserică pentru a se închina Sfintei Cruci, decizând în acel moment să-şi trăiască viaţa în continuare în rugăciune şi post în pustia Iordanului, lucru pe care l-a şi făcut vreme de 47 de ani. În istorisirea vieţii Cuvioasei Maria egipteanca, patriarhul Sofronie al Ierusalimului spunea că, cu atâta intensitate şi credinţă se ruga Maria egipteanca la Dumnezeu, încât reuşea să se înalţe de la pământ.

Cu un an înainte de moartea sa şi-a încredinţat taina vieţii sale părintelui Zosima, un ascet de la o mănăstire din pustia Iordanului. Părintele a împărtăşit-o, iar după încă un an, când s-a reîntors, părintele a găsit-o moartă şi a îngropat-o. „Nu întâmplător Biserica a rânduit ca în această duminică să fie pomenită Maria egipteanca, pentru că exemplul ei, de convertire la Hristos prin credinţă adevărată, trebuie să fie îndemnul pentru fiecare dintre noi de a părăsi păcatul, de a îmbrăţişa pocăinţa, asceza şi închinăciunea, pentru că sunt căile prin care putem ajunge la