Istoria hainelor sport, atât de confortabile şi de purtate astăzi de toată lumea, nu doar de atleţii de performanţă sau de sportivii de duminică, începe în perioada în care spiritul victorian pierde din elan, adică la sfârşitul secolului XIX. Interesant este că răspândirea acestui tip de haine a depins, în mare măsură, de nivelul de educaţie, studenţii de colegiu fiind primii care au adoptat acest stil de îmbrăcăminte inspirat de uniforma militară. La fel ca şi uniforma militară, haina de sport trebuia să aibă câteva calităţi: să apere corpul de frig, să lase trupul să respire şi să confere libertate mişcărilor. Poate şi pentru că în colegii şi facultăţi se punea mare bază pe pregătirea sportivă (sunt legendare întrecerile sportive dintre facultăţile britanice sau dintre cele americane), iar educaţia tindea să fie cazonă. Sau pentru că tinerii şcoliţi sau nu, erau carnea de tun a numeroaselor războaie coloniale. Pe lângă educaţie, istoria hainelor de sport e legată şi de dezvoltarea industriei textile şi, bineînţeles, de popularitatea Jocurilor Olimpice, reiniţiate în 1894 de baronul Pierre de Coubertin, după 15 secole de întrerupere. Încet-încet, sportul devine parte din viaţa fiecăruia, ca şi necesitatea de a procura obiecte de îmbrăcăminte adecvate. Elastomerii, elastanul, precum şi descoperirea altor tipuri de fibre folosite iniţial pentru confecţionarea uniformei de concurs pentru performeri, dau un nou impuls industriei de profil care produce, în paralel, şi obiecte vestimentare pentru sălile de gimnastică la care merg oamenii obişnuiţi. Fotografie realizată la sfârşitul secolului al XIX-lea cu rugbistul W.J. Foreman, îmbrăcat în echipamentul de joc Multe dintre obiectele vestimentare care, la început, erau doar apanajul exclusiv al celor care practicau un sport sau altul au devenit haine de stradă sau de excursie şi au stabilit trenduri care se păstrează pâ