A trecut un an de când Ministerul Sănătăţii demara, cu scandalul de rigoare, planul de desfiinţare a 67 de spitale din ţară, a căror activitate nu justifica, în opinia oficialilor ministeriali, păstrarea lor ca unităţi sanitare funcţionale. În tot acest timp, efectele acestui plan de restructurare a reţelei sanitare, care a dus şi în Timiş la închiderea a două spitale, sunt extrem de greu de cuantificat. Dacă reprezentanţii Ministerului Sănătăţii susţin că impactul acestei operaţiuni este foarte bun, în teritoriu, aprecierile sunt cu totul altele.
Închidere de spitale pentru deschidere de cămine de bătrâni, o promisiune fără acoperire
La un an de la demararea procesului de reorganizare a reţelei de unităţi sanitare, care a dus la închiderea a 67 de spitale, dintre care două din Timiş, ministrul Sănătăţii, Ritli Ladislau, susţine că decizia de închidere a acestor unităţi sanitare a fost bună şi că banii care erau folosiţi pentru acestea au fost investiţi în alte spitale pentru a deveni mai performante : “A fost o decizie bună închiderea unor spitale, anul trecut. Din economiile făcute s-a investit în alte spitale care sunt foarte performante. Dar să nu uităm nici descentralizarea, care a fost foarte benefică pentru sistemul sanitar”. Aprecierea făcută de ministru nu a fost însă însoţită de cifre sau situaţii care să confirme acest lucru.
Ce este cert e că, de la început, acest program de reorganizare a pornit bazându-se pe o mare minciună: în momentul în care a anunţat desfiinţarea spitalelor, Ministerul Sănătăţii argumenta necesitatea realizării acestui demers prin nevoia de cămine de bătrâni. Încă de atunci, voci ale sindicatului din sistemul sanitar au exclus această variantă, susţinând că acest demers de transformare este doar un bluf, pentru că majoritatea spitalelor desfiinţate nu au infrastructura, poziţionarea şi dotăr
