S-a terminat zilele trecute inca un episod din epopeea judiciara ce l-a avut ca erou pe unul dintre fostii prim-ministri, calificat de catre unele voci, am zice autorizate, drept cel mai bun dintre cei care s-au perindat pe scena publica romaneasca de la 1989 incoace.
A fost o etapa a asa numitului "dosar Zambaccian" in care au fost inculpati Adrian Nastase, sotia acestuia, Dana, Irina Jianu, presedinte al Consiliului de Conducere al Inspectoratului de Stat in Constructii si Ion Paun (acarul?), consulul general al Romaniei din Hong-Kong.
Acuzatiile, diferentiate, au fost de dare si luare de mita, santaj, fals in inscrisuri, utilizarea acestor inscrisuri pentru eludarea unor norme vamale, abuz in functie etc., o garnitura de fapte penale prestigioase si asortate cu rangurile inalte ale inculpatilor in cauza.
Mai pe scurt, acuzatiile sunau in felul urmator: Adrian Nastase si-a folosit puterea si influenta spre a o determina pe Irina Jianu, cu pretul mentinerii in functie, sa-i livreze o seama de bunuri, unele avand ca provenienta China, bunuri necesare constructiei si echiparii casei sale din str. Zambaccian. Cu complicitatea consulului general mentionat si a consoartei sale, Dana.
Valoarea bunurilor importate din China ar fi fost de 100.000 de dolari, iar cea a tamplariei de termopan executate tot in folosul susnumitului a fost de 1.200.000 lei noi, adica de vreo 250.000 euro. Ce-i drept, un mizilic la valoarea lui Adrian Nastase.
Cercetarea penala a debutat, hat, in februarie 2006, dar actiunea a trenat, probabil gratie talentelor inculpatului si relatiilor sale in bransa, pana acum, intre timp acesta jeluindu-se copios ori de cate ori avea ocazia despre modul in care este hartuit de justitia romana aflata la cheremul adversarilor sai politici. Iata insa ca aceasta justitie s-a dovedit destul de clementa cu