Ce cariera frumoasa! Pacat ca-i locuita - de paranoia. In 18 martie, Gazeta sporturilor a reluat un „interviu-eveniment" cu antrenorul Mircea Lucescu (Sahtior Donetk), realizat de cotidianul rusesc Sport Ekspress. Printre multele intrebari ce-au tinut strict de fotbal („Care este cel mai bun meci pe care l-ati vazut in istoria fotbalului? - Italia - Germania, 4-3 dupa prelungiri, in semifinalele Mondialului din '70. Un spectacol incredibil."), de cariera prodigioasa a unuia dintre cei mai buni antrenori romani din toate timpurile (cistigator al Supercupei Europei cu Galatasaray, al Cupei UEFA cu Sahtior), jurnalistii rusi au atins la un moment dat si nefericitul accident provocat si suferit de Lucescu senior in luna ianuarie, atunci cind el a taiat calea unui tramvai bucurestean, vatmanul n-a mai avut cum frina la timp, iar tramvaiul a intrat din lateral in masina de teren fix pe partea soferului. De la nevinovatia proprie „totala"... Atunci, desi toti martorii, cit si cercetarile ulterioare ale politiei rutiere au indicat si stabilit clar vinovatia antrenorului si nevinovatia vatmanului, Mircea Lucescu a insistat pe ideea de nevinovatie:„Eu sint scos vinovat, desi n-am incalcat legea"...!? Si ca si cum inca ar fi fost fotbalist sau antrenor la Dinamo (echipa Militiei, a Ministerului de Interne pe vremuri), a sustinut chiar, impotriva tuturor evidentelor, cum ca politistii si-ar fi dat seama ca „e greseala vatmanului in totalitate"!? Colac peste pupaza, ditamai personalitate matura si scolita a sustinut sus si tare ca vatmanul „n-a vrut sa incetineasca!" Isi recunoaste pe jumatate vina - „e imprudenta mea in primul rind...", ca apoi s-o nuanteze pina la dizolvare: „...pentru ca am avut prea mare incredere in oameni"!? Vezi Doamne, el a avut incredere („prea mare...") in vatman, s-a bazat pe faptul ca acesta ce? Ca-l va recunoaste de la cei 200 de metri invocati chiar