Două declaraţii în urma cărora erau de aşteptat revocări din funcţie la M.A.I. au fost făcute, la şedinţa de bilanţ pe 2011 al instituţiei, de către premierul Mihai Răzvan Ungureanu.
1. “Eu nu vă mulţumesc, eu aştept să vă dau prilejul să vă mulţumesc”. Cu această afirmaţie, Răzvan Mihai Ungureanu a mers pe o linie convergentă cu cea pe care, cu un an înainte, mersese Traian Băsescu, tot la bilanţul Internelor. “Am o mare rugăminte : eu închei acum, nu vreau să aplaude nimeni, că nu aveţi de ce”, declara acesta, cerând, în primul rând, reforma calităţii oamenilor. Traian Igaş, s-a dovedit, nu a convins în rolul de ministru de Interne. În perioada cât a condus M.A.I., nu l-am auzit cerând public un punct de vedere D.G.I.P.I. – serviciu pe care cei mai mulţi dintre cei care s-au perindat la şefia Internelor nu l-au admonestat oficial niciodată, oare de ce?, nici atunci când a contribuit la numirea unor personaje controversate în înalte funcţii din Interne ori din structurile subordonate M.A.I., nici când, sub nasul şi urechile ofiţerilor de informaţii, se formaseră încrengături cu iz mafiot. Nu l-am auzit întrebând D.G.I.P.I. şi D.G.A. de ce s-a ajuns la scandaluri în care au fost implicate nume de la vârful M.A.I. şi care au terfelit imaginea Internelor. Este relevant în acest sens cazul „Mita de un milion de euro de la M.A.I.” – în care apărea numele numărului doi al Internelor, chestorul Dan Fătuloiu, care, în ciuda oricăre logici, la scurt timp după aceea, fusese numit ataşat pe probleme de afaceri interne la Roma. La fel de elocvent este „cazul Laurenţiu Mironescu” – secretarul general al M.A.I., personaj cu apariţie meteorică în minister, arestat într-un caz de corupţie la puţin timp de la numire şi lăudat de Traian Igaş cu doar câteva ore înainte ca ministrul să se fi văzut obligat să-l destituie.
2. “Nu pot să nu spun că, ori de c