Trăim într-o societate de bătrâni, condusă de bătrâni, cu politici şi decizii în favoarea bătrânilor. Viitorul e sufocat şi consecinţele sunt nefaste pe toate planurile: economic, financiar, intelectual, politic, social, moral, psihologic… Bătrânii din societăţile europene au dezvoltat anticorpi extrem de eficienţi împotriva oricăror schimbări care le-ar periclita liniştea azilului, rénta de situaţie şi privilegiile de tot soiul. A ţine cu dinţii de avantaje e sportul preferat al seniorilor europeni. Să fim bine înţeleşi din capul articolului: argumentele dezvoltate mai jos nu au nimic de-a face cu un cult al tinereţii slăvite la toate etajele nici cu lupta oarbă între generaţii. Există tineri idioţi şi bătrâni formidabili. A privi realitatea în faţă nu ştirbeşte cu nimic dragostea şi respectul pentru vârsta părinţilor şi bunicilor noştri. Nimeni nu le cere ieşirea din scenă, ci doar conştientizarea unei situaţii nesustenabile.

Dacă aruncăm o privire peste piramida vârstelor în Europa, constatarea e implacabilă: cei de peste 50 de ani reprezentau 23% din totalul populaţiei în anii ’70, 30% azi şi spre 45% peste douăzeci de ani, adică mâine. Vestea bună e că trăim din ce în ce mai mult, vestea proastă, pentru unii, e că facem din ce în ce mai puţini copii. Toate politicile puse în practică în societăţile noastre sunt dedicate bătrânilor de către iubiţii noştri conducători – bătrâni la rândul lor (unii politicieni europeni se plimbă pe scenă de vreo 40 de ani). Trăim într-o tiranie concepută de bătrâni pentru bătrâni ale cărei tentacule se întind peste toate domeniile.

Prima absurditate economică şi inechitate socială e legată de faptul că în Europa munca e taxată mai mult decât capitalul. Ecuaţia e simplă: tinerii sunt plini de credite/datorii în timp de bătrânii deţin capitalul şi proprietăţile. Într-o societate condusă de bătrâni pentru bătrâni e logi