Anii 90 au adus cu ei, pe plaiurile mioritice, un trend de haiducie feroce, în care statul nu era altceva decât o vacă bălţată bună de muls la greu, fără tehnologie europeană. Interminabilă, li s-a părut tuturor, burta patriei a putut hrăni mii de guri hoaţe, lacome şi înfometate de şterpeleală, vreme de câteva campanii electorale sau de două-trei generaţii votante. Inevitabil, situaţia a hrănit saturaţia poporului, aşa manipulabil cum e el, concluzia anului fiind că ne-am cam săturat de politicieni şi de gogoşile lor fără gust. Brusc, însă, am descoperit că noi şi ei avem un discurs comun, adică nu facem altceva, nici unii, nici alţii, decât să constatăm. Băi, nene, există Boldea care face măgării interminabile şi încălzeşte un fotoliu de deputat. Da, da, daaaa. Tati, există Voicu, senator de ocazie şi plimbat prin arest mai multe luni, că nu a vorbit mascat la telefonul mobil. Da, da, daaaa. Avem o bucată de Borbely, ministru în câteva rânduri, suspectat de nesupunere, cel puţin, demisionar de nevoie. Da, da, daaaa. Pârvulescu, primar de comună gorjeană, şade la pârnaie de multă vreme, nimeni nu plânge după el. Da, da, daaaa. Nu mai băgăm decât la etcetera pe inşi insipizi ca Păsat, Solomon, Negoiţă, Pop, Năstase sau alţii, nenumăraţi pe lista de culoare gri. Lamentaţii de mai mare mila, pe presupusa şpagă luată la o privatizare de petrol naţional, după care la o alta de oţel naţional. Başca plânsete veridice, de zici că le pasă tuturor de viitorul neamului, din cauză de discutabile dorinţe de transfer pe piaţa energetică unde, zice premierul actual, îşi doreşte a face schimbări de acţionariat şi management, în curând. Da, da, daaaa. Decorul de dinaintea alegerilor se schimbă de la o oră la alta, ăia pleacă de la ăia, ăilalţi se duc dincolo şi ăştia merg dincoace. Exact! Deci, de bine. Cu ghilimele. Reţinem două lucruri din toată tărăşenia ultimilor 22 de ani.