Mesele restaurantului Palazzo au fost făcute dispărute, miercuri seară, iar localul a fost transformat într-o sală de spectacole, cu scaunele puse rânduri-rânduri pentru circa 300 de orădeni dornici să-l asculte aievea pe maramureşanul Grigore Leşe.
Acesta şi-a făcut apariţia cu o întârziere de jumătate de ceas pe care, mai târziu, în timpul spectacolului, când a reuşit să închege un dialog cu sala, avea s-o explice prin faptul că maşina în care se aflau cei doi ceteraşi, dubaşul şi cele două cântăreţe pornită din Sighet făcuse o pană în drumul spre Oradea, în zona comunei Tarcea.
Artiştii şi-au început recitalul direct, cu o poveste spusă de Leşe despre horit, transformată apoi în cântec, întrerupt - apoi - de îndemnul artistului către public: "Hai, cântaţi cu noi, fără aplauze, cu lai-lai-la, până învăţaţi versurile", bărbatul ridicându-se în picioare pentru a dirija audienţa transformată rapid în cor şi pentru a-i cere îndrăzneală. "Zîs-o mama cătă mine / Să mă-nvăţ horile bine / Nu ştiu-n lume ce-oi avea / Horile m-or mângâia", a "condus" Leşe, în timp ce publicul cânta şoptit, ca vrăjit, continuând până la "morala" cântului: "În lume cât oi umbla / Multe rele m-or mânca / Horile-s de stâmpărare / La omu' cu supărare".
Leşe a alternat, de altfel, pe parcursul întregului recital horile cu poveştile, nesfiindu-se să-l facă "de poveste" pe unul dintre ceteraşi, mai în vârstă, Mihai din Făget, zis şi Diavolu', pentru felul cum cântă şi joacă tropotitele, cel în cauză oferind - fireşte - şi o demonstraţie, ori despre un anume "Covaci, zis Paganini", din Sighetu Marmaţiei.
Pentru că uneori publicul aplauda sfios ori neconvingător, Leşe nu s-a dat în lături de a-i invita pe orădeni să aplaude cum îi îndeamnă inima, spunându-le la un moment dat că "astea-s aplauzele cu care v-o învăţat televiziunea română" şi învăţându-i "să fie adevăraţi".
Unul