Sovietologia a avut momentele ei de glorie. Atunci cand Occidentul parea incapabil sa ia masura comportamentului expansionist al Kremlinului, un numar de intelectuali au diagnosticat cu precizie fenomenul totalitar, au demonstrat ca bolsevismul isi are radacinile deopotriva in traditia rusa si in aceea a marxismului. Vreme de decenii profesor la Harvard, nascut in Polonia in 1922, Adam Ulam a murit in 2000. Este interesanta prezenta istoricilor originari din Polonia in studiile sovietice: Adam Ulam, Richard Pipes, Zbigniew Brzezinski, Leo Labedz, Seweryn Bialer. De-a lungul anilor, li s-a reprosat chiar o anumita “rusofobie”. In fapt, cartile lor au fost si raman exemplare prin onestitate, rigoare si echilibru. Daca vrem sa intelegem cum gandeste Putin, intuitiile sovietologiei clasice raman o sursa si o resursa demne de tot respectul.
Adam Ulam fost un istoric si un politolog de prim rang, a scris lucrari fascinante, intre care as aminti “Russia’s Failed Revolutions: From the Decembrists to the Dissidents” (Weidenfeld and Nicholson, 1981) si “The Communists: The Story of Power and Lost Illusions, 1948-1991″ (Scriner’s, 1992). A influentat, prin cursurile si cartile sale, numerosi specialisti in studii sovietice si est europene, intre care l-as aminti pe Mark Kramer. Avea si unele bizarerii, inclusiv la nivelul interpretarilor unor fapte notorii. Intre altele, era printre putinii care sustineau ca nu avem probe suficiente care sa demonstreze ca Stalin a fost implicat in asasinarea lui Serghei Mironovici Kirov pe 1 decembrie 1934. A si scris un roman despre moartea lui Kirov. Dupa parerea mea, cartea lui Amy Knight pe acest subiect inlatura orice ambiguitate. Din opera lui Ulam, cum spuneam, dainuie cartile despre Tito si Cominform, biografia lui Stalin, volumul sintetic despre comunisti, cele despre relatiile sovieto-americane.
Am scris, in anii 80, ca