În timpul anilor 1990, un fenomen bizar a apărut în mai multe ţări din întreaga lume. Una după alta, întreprinderile din industria alimentară şi cea a băuturilor au capitulat în faţa activiştilor care se opuneau unei noi tehnologii promiţătoare: transformarea genetică a plantelor pentru a produce ingrediente. Iar situaţia nu s-a schimbat nici în ziua de azi.
Producătorii de bere Kirin (Japonia) şi Carlsberg (Danemarca) au eliminat ingredientele modificate genetic din berile lor. În Statele Unite, gigantul fast-food McDonald's a interzis aceste ingrediente din meniul său, companiile Heinz şi Gerber (apoi o divizie din Elveţia, Novartis) au renunţat, de asemenea, la aceste ingrediente în linile de produse alimentare pentru bebeluşi, iar firma Frito-Lay le-a cerut furnizorilor săi să nu mai planteze porumb modificat genetic cu o proteină bacteriană care conferă rezistenţă la dăunători.
Aceste măsuri au fost justificate în diferite moduri, dar realitatea este că, prin cedarea la presiunile unui număr minuscul de activişti lipsiţi de sinceritate, companiile au ales să ofere produse mai puţin sigure consumatorilor, expunându-se astfel unui risc juridic.
În fiecare an, la nivel mondial, nenumărate pachete de alimente sunt reţinute sau retrase de pe piaţă din cauza prezenţei contaminanţilor „naturali" de toate tipurile, cum ar fi insecte, mucegaiuri toxice, bacterii şi virusuri. Agricultura se practică în aer liber şi în noroi, de aceea o astfel de contaminare este inevitabilă. De-a lungul secolelor, principala cauză a toxiinfecţiilor alimentare la scară largă a fost de multe ori contaminarea culturilor neprelucrate cu toxine fungice - un risc care este amplificat atunci când insectele atacă culturile alimentare, deschizând astfel răni care le permit ciupercilor să prindă rădăcini.
De exemplu, fumonisin şi alte câteva to