Premierului Mihai Răzvan Ungureanu îi place să vorbească şi, uneori, grăieşte sibilinic. În talk-show-ul de la Realitatea tv a lăsat să se înţeleagă că, peste o lună-două, va răspunde aşteptărilor acelora, care, dezamăgiţi de actuala clasă politică, îi transmit să se gândească la un nou partid. "Simt această aşteptare, vine spre mine pe diferite canalele. Sunt în teritoriu, sunt în Bucureşti, mă întâlnesc cu prietenii, primesc telefoane, am dialoguri, simt această aşteptare. Ea se va structura într-un fel, dar mai are nevoie de un ingredient şi acesta este recunoaşterea succesului în materie de administrare", a spus el, precizând că "ingredientul" nu poate veni aşa repede şi-i mai trebuie cel puţin 30 de zile. Admiţând că primul ministru nu este de un optimism exagerat (şeful ANAF tremură, totuşi, de teamă că nu va îndeplini planul la taxat evazionişti, aşa repede), ci se bazează pe evoluţii realiste, atunci nu mai e mult până când vom afla care sunt, concret, proiectele sale politice. Vom şti dacă îşi face partid, mişcare civică, se mulţumeşte cu PD-L sau, nefiindu-i recunoscut succesul administrativ de către populaţie, abandonează orice altceva şi se concentrează pe guvernare, adică asupra misiunii la care s-a angajat.

Nu i-ar fi greu lui MRU să-şi pregătească un partid la minut: ocupă o poziţie-cheie în stat, este foarte mediatizat, influent, are o imagine bună şi cel mai mare capital de încredere, dispune deci de toate atributele pentru a coagula o nouă formaţiune politică. Nici n-ar fi necesar să iasă din Palatul Victoria pentru asta - decât, poate, ca s-o înscrie la tribunal -, fiindcă se vor găsi o mulţime de doritori să lucreze la organizare: activişti cu meritele nerecunoscute la vechiul loc de muncă, aleşi grăbiţi să se purifice într-un partid proaspăt, voluntari cu bani în căutare de alte plasamente politice, personalităţi în curs de afirmare,