Vezi şi Catavencii.ro

Tribunal de pricini mărunte. Personaje: Judele de ocol, reclamanta Leanca Văduva, prevenitul Iancu Zugravu. În ce constă cazul. Leanca Văduva l-a reclamat pe prevenit pentru consum de băuturi alcoolice în localul ei, fără să plătească, pentru distrugerea unui clondir cu trei kile de mastică prima şi pentru vătămarea onoarei sale. Prevenitul, care e „afumat” se apără zicînd următoarele: dumneaei n-are nici o politică vizavi de clienţi, clondirul s-a spart fiindcă era pe marginea tejghelei şi în legătură cu onoarea reclamantei, el n-a vrut decît s-o sperie puţin. Şi licenţa dumneaei, ca să ştie dom judecător, o plăteşte d. Mitică de la pricepţie.

Reclamanta susţine în continuare că Iancu Zugravu, care vine d-lui gol puşcă şi bea pînă se face tun, a ameninţat-o şi cu o căciulă plină cu chinoroz. Pentru cine nu ştie, chinorozul e negru de fum, ingredient pe vremuri al cernelei tipografice. Prevenitul nu contestă, dar vorba e că n-a măscuit-o pe reclamantă, s-a abţinut, fiindcă nu voia decît s-o sperie. Reclamanta nu se lasă, care i-a zis d-lui facu-ţi şi dregu-ţi, dom judecător. Şi bunătate de mastică! Sentinţa: Iancu Zugravu e condamnat la plata a şapte lei, despăgubire civilă şi doi lei, cheltuieli de judecată. Leanca a rămas totuşi cu un of: Cum rămîne cu onoarea ei nereperată, dom judecător? Prevenitul: Las că ţi-o reperează domn Mitică!

Ce mi-a venit cu asta? Prevenitului nici prin cap nu-i trece să conteste sentinţa şi să-l acuze pe judecător de părtinire, chiar dacă a băut ceva înainte, să-şi ia curaj. O să spuneţi că nu era mare pricină. Aşa e, dar şapte plus doi lei însemnau ceva pe atunci. Totuşi zugravul nu-şi permite nici măcar să dea de înţeles că s-ar îndoi de justeţea sentinţei. Or dacă judecătorii ar fi avut faima că înclină urechea spre una dintre părţi, condamnatul i-ar fi bătut judelui măcar o aluzie.

Ah,