Dacă profesorii sunt creativi, elevii vin cu drag la şcoală în săptămâna fără carte. Dacă nu, pierd vremea la o bere şi fluieră după colegele lor. Sursa: ANDREEA CIULAC
"La şcoală-i ca acasă", îmi spune Mario, devenit pentru câteva ore, colegul meu de bancă. El şi ceilalţi copiii ai clasei a 1-a B, de la şcoala nr. 64 Ferdinand sărbătoresc, astăzi, “Ziua papucilor".
Sub banca a treia, de la geam, “chiţăie" doi şoricei, în timp ce o altă pereche de măgăruşi "rânjeşte" dindărătul ultimului pupitru. În restul clasei e la fel, ba chiar animăluţele pufoase şi-au găsit adăpost şi sub catedră, la picioarele doamnei învăţătoare. Azi, papucii de casă sunt obligatorii.
Copiii sunt în al nouălea cer. “Tot timpul trebuie să vii cu ceva nou, altfel se plictisesc", explică Simona, o învăţătoare cu tolba plină de idei trăsnite. Zilele trecute au celebrat împreună fructele, iar mai înainte de asta au confecţionat pălării specifice altor culturi. Orice temă este o ocazie de a învăţa lucruri cât se poate de serioase, într-o manieră distractivă. Ca acum, când lecţia despre cultul piciorului în tradiţia chineză este un pretext numai bun pentru a purta botoşei haioşi.
"Concentrare" maximă la joc
Papucăresc de nu se mai opresc
Simona porneşte filmuleţul pe laptop şi se aşează repede lângă unul dintre copiii. Deşi în încăpere e loc berechet, micuţii s-au înghesuit cîte trei pe-o bancă şi cască ochii la picioarele minuscule ale chinezoaicelor din trecut. Bubu, mascota clasei, veghează de la înălţimea dulapului, ca la sfârşitul zilei să poată spune părinţilor cine a fost cuminte şi cine nu.
Vizionarea durează exact cât să-i captiveze , apoi fiecare îşi dă cu părerea. “ Păi, ale mele tot aşa-s, da’ nici n-am rude în China", spune o fetiţă, studiindu-şi talpa. Concluzia unanimă? După mărimea de la pantof, bobocii de la B sunt o clasă de
