Pe 6 aprilie 1973 se lansa la Bucureşti producţia "Veronica", în regia Elisabetei Bostan, feeria muzical-coregrafică care a rămas, de-a lungul timpului, preferata mai multor generaţii. Un film muzical pe care copiii ajunşi acum oameni în toată firea nu l-au uitat, şi de care copiii oamenilor în toată firea încep să se îndrăgostească.
Cine ar putea să o uite pe neastâmpărata Veronica, fetiţa care se află la un cămin de copii şi primeşte de ziua ei în dar de la Zâna cea bună o traistă vrăjită, care-i va îndeplini orice dorinţă. Refuză să împartă această bucurie cu ceilalţi copii şi Zâna o pedepseşte. Peripeţiile se ţin lanţ, pe drum întâlneşte prieteni buni şi răi (cum ar fi Motanul Dănilă, Vulpea, şi mulţi alţii).
Aprobarea a durat doi ani
Regizoarea şi scenarista Elisabeta Bostan, una dintre emblemele filmului românesc pentru copii şi mentorul câtorva zeci de generaţii de regizori români dezvăluie secretele "fabricării" acestui film de excepţie, a cărui realizare nu a fost deloc uşoară. "Credeam că nu o să mai intru în producţie cu filmul ăsta! Îl propusesem de multă vreme şi mă tot amânau. Urcam în Casa Scânteii la etajul 5 (acolo era departamentul care se ocupa de cinematografie, Mircea Sântimbreanu era atunci la conducerea Cinematografiei Române). Veneam ca să se ştie că n-am murit! Şi într-o zi, spre Crăciun, am fost chemată de urgenţă şi mi s-a spus: Intri în producţie cu "Veronica". Începi filmările în primăvară. Mi s-a făcut rău! Mi s-a făcut frică, îmi venea să mă culc pe scările Casei Scânteii să mă odihnesc... Aprobarea pentru film durase doi ani".
Şi a început frumoasa nebunie. "Am lucrat şi cu filmări combinate, la Mosfilm, inclusiv machiajul şi măştile asigurate de doi profesionişti de la Studioul Mosfilm. Am găsit o vilă în ruină, dar superbă, pe Valea Prahovei. De unde toată această minunată "demenţă", de
