Timp de o săptămână, europarlamentarii români au ţinut sub tăcere votul lor în cazul rezoluţiei Kosovo. După săptămâna de linişte, au venit, de miercuri începând, şi reacţiile românilor, care au aflat cu surprindere că majoritatea eurodeputaţilor noştri au votat acest document nelegislativ ce ne recomandă să recunoaştem Kosovo.

Care este semnificaţia din spatele acestui vot şi ce impact are el asupra politicii externe a României? Există multe semne care arată că lucrurile se schimbă în jurul graniţelor noastre şi că nu va mai trece mult timp (probabil imediat după 2014) până ce România va trebui să recunoască independenţa Kosovo, chiar dacă din 2008 şi până acum a considerat-o un "act ilegal".

În primul rând, discuţia despre Kosovo a început să se schimbe fundamental încă din iulie 2010, când Curtea Internaţională de Justiţie a dat un aviz consultativ, solicitată de Serbia fiind, în care aprecia că nu a avut loc nicio "încălcare a dreptului internaţional" în declaraţia de independenţă a Kosovo, din 17 februarie 2008.

Cu toate acestea, Traian Băsescu a susţinut, inclusiv anul trecut, că poziţia ţării noastre va rămâne neschimbată până ce autorităţile de la Belgrad nu vor cădea de acord cu cele de la Priştina.

În luna februarie a acestui an, aceste autorităţi au ajuns la un acord - o înţelegere de cooperare regională. A fost primul semn că Serbia şi Kosovo sunt dispuse să facă paşi mici pentru a-şi rezolva conflictul, dar să-i facă, astfel încât să fie pe placul UE - clubul în care visează să intre.

În ciuda acestui progres, poziţia României în privinţa Kosovo nu s-a schimbat şi a rămas dictată de aceeaşi hotărâre a Parlamentului, dată la o zi după proclamarea independenţei acestei provincii. "Parlamentul României subliniază că decizia autorităţilor de la Priştina, ca şi eventuala recunoaştere a independenţei unilateral declarate de