Adrian-Silvan Ionescu (n. 1952), a studiat la Liceul de Arte Plastice "N.Tonitza" şi apoi la Institutul de Arte Plastice "N.Grigorescu", secţia Istoria şi Teoria Artei, pe care a absolvit-o în 1975. A lucrat ca muzeograf la Muzeul Naţional de Artă apoi la Muzeul Municipiului Bucureşti unde a fost chiar director adjunct (1990-1993), apoi a fost consilier cultural la Inspectoratul pentru Cultură al Municipiului Bucureşti (1994-1995). S-a dedicat cercetării şi, din 1995 până în 2011, a fost cercetător ştiinţific I la Institutul de Istorie "N.Iorga". De la 1 mai 2011 este director la Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu". Doctor în ştiinţe istorice (1997). Din 1996 a început să predea. Actualmente este profesor asociat la Universitatea Naţională de Arte, unde susţine cursuri de istoria fotografiei şi a filmului, precum şi un curs de master. Este critic şi istoric de artă cu lungă activitate de cronicar plastic şi organizator de expoziţii. A publicat 12 cărţi şi a editat alte 4. Pentru lucrările sale a fost distins cu Premiul Academiei Române (1992), Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru critică (2002) şi premiile "Simion Mehedinţi" (2003), "Nicolae Bălcescu" (2008), "I.C.Filitti" (2009) şi "George Oprescu" (2010) ale Fundaţiei Culturale "Magazin Istoric". Este cavaler al Ordinului Meritul Cultural (2004) şi al medaliei Regele Mihai I pentru Loialitate (2010).
-În ultimii anii au fost o seamă de evenimente - gale, concerte, baluri, alte festivităţi, despre care am dat seamă şi noi, Ziarul de duminică - în care apăreai în straie ale altor vremuri. Cum a început acestă aventură admirabilă?
- De când eram copil îmi făcea plăcere să îmbrac vesta de frac, să îmi înod papillonul şi să-mi pun pe cap ţilindrul bunicului meu matern, avocat la Craiova, un elegant al timpului său. Se pare că de atunci am început să iubesc vremurile trecute. Acolo,
