”Long John”, legendarul atacant lazial răpus de infarct în exil, a trăit în excese. Bătăi, pistoale şi whisky în vestiar, numere magice, scandaluri în teren şi o evadare la New York, unde a jucat cu Pele

S-a născut în sărăcie şi a crescut în exil. A părăsit fotbalul şi apoi şi scena vieţii tot departe de ţară. A cîştigat primul titlu din istoria lui Lazio, s-a acoperit de glorie în America, unde l-a lăsat în umbră pe marele Pele, dar a murit ca un fugar. De inimă rea. Răpus duminică de un infarct, fostul clasic atacant Giorgio Chinaglia a trăit doar 65 de ani, însă s-a luptat mereu cu excesele.

Nu l-a lăsat la rugby

Copilul cuminte şi generos s-a transformat într-un războinic puternic şi greu de învins. Emigrat la opt ani în Cardiff, unde tatăl şi-a găsit slujbă în mină, "Cocoşatul" se apucase de rugby, era tocmai bun la grămadă. I s-a spus că-i "prea solid şi lent" pentru fotbal, marea sa pasiune. L-a salvat Swansea, unde l-a uimit pe celebrul antrenor galez Ivor Allchurch: "O s-ajungi faimos ca Bobby Charlton". S-a întors în 1966 în Italia, după cearta cu preşedintele clubului, căruia a vrut să-i arate că poate deveni star. Rătăcit prin liga a treia, la Massese şi Internapoli, a ajuns şi la carceră, după ce s-a bătut cu soldaţii în armată! În trei ani a făcut saltul spre Lazio, cu care în 1974 a luat primul "scudetto" din istoria biancocelestilor. Şapte sezoane şi-a făcut însă de cap!

Pistoale pe teren!

Chinaglia era şeful şi-n teren, şi-n vestiar. Liderul "clanului mafiot" împărţea deseori dreptatea la echipă cu pumnii. Aşa a arestat şi banderola de căpitan. Bun amic cu whiskyul (nu-i lipsea sticla din dulap!), Giorgio era iubit şi contestat, deopotrivă, de tifosi pentru viaţa sa exagerată. Nopţi pierdute şi antrenamente ratate. Scandaluri, chiar cu pistoale la teren, după pariuri puse la miuţele de vinerea, în