Un grup de liberali se indrepta, sambata la pranz, catre pavilionul Romexpo unde urma sa inceapa congresul USL. Acum mergem sa ne unim cu PSD-ul, zice unul cam ironic catre amicul sau. Ba, io nu, ii raspunde acesta cu accent ardelenesc greu. Zau? De ce, intreaba liberalul cu o curiozitate cam jucata. Pai, zice ardeleanul hatru, daca amesteci galben cu rosu tot portocaliu iese. Izbucnesc amandoi in ras. A fost doar una dintre scenele cu cei carora Ponta si Antonescu aveau sa le gaseasca, sambata, un nume de care nimeni nu parea a se simta foarte mandru.
De la tribuna salii Romexpo, plina ochi cu liberali si pesedisti amestecati, Victor Ponta se adreseaza multumii galbene cu rosu: “In mod normal i-as fi salultat pe colegii mei de la PSD cu salutul dragi tovarasi. Pe colegii liberali si conservatori cu salutul dragi prieteni. Dar daca uneam cele doua, unii care se uita la TV si-ar fi putut aduce aminte de congresele de la UTC. Asa ca va salut pe toti dragi camarazi ai mei in aceasta batalie pentru Romania”. A fost o gluma mai putin reusita? Nu. Chiar asa se cheama mai nou fostii beligeranti.
O privire atenta observa insa ca acestor camarazi de ocazie le lipseste entuziasmul, euforia. Sala raspunde cam lesinat. Discursurile lui Victor Ponta si Crin Antonescu, altfel buni oratori fiecare, nu sunt cele mai inspirate. Astazi le lipseste parca pasiunea contagioasa, insufletirea sincera, capacitatea de a electriza publicul. Camarazii galbeni nu afiseaza vreo bucurie cand Ponta le multumeste ca l-au votat pentru functia de prim-ministru desi nu e de-al lor. Camarazii rosii nu tasnesc de pe scaun cand Antonescu le face curte, indemnandu-i sa-si apere valorile de stanga. Nici macar cand se striga Jos Basescu cei din sala nu se unesc intr-un singur glas. Intre cele doua tabere se simte raceala oricat se straduiesc liderii lor sa incinga atmosfera. De ce oa
