Am urmărit momentele-cheie ale congreselor de sâmbătă - PSD, PNL, PC, USL - şi m-am distrat mai ceva ca la piesele lui Caragiale.
Aşa demagogie mai rar, monşer! Zburau vorbele pe sub cupola Romexpo precum aperitivele la revelioanele organizate de Vanghelie, pe vremuri, în aceeaşi incintă.
De data asta, Vanghelie a fost un spectator discret, alimentând zvonurile plecării sale din PSD/USL; lucru care se va întâmpla, probabil, după alegerile din iunie, când Vanghelie va avea în buzunar un nou mandat de primar.
A existat şi un mare absent: Ion Iliescu. Îl durea burtica, a spus Victor Ponta. A răcit, l-a contrazis Sorin Oprescu. Dar nu boala e importantă, ci felul în care a fost percepută absenţa părintelui-fondator al tribului PSD. Şi Ponta, şi Oprescu, şi alţi lideri social-democraţi ori fals-independenţi au recunoscut, implicit, că locul lui Iliescu era la Congres, doar pântecăraia l-a ţinut acasă. Mai mult, Adrian Năstase ne-a dat garanţii despre implicarea lui Ion Iliescu în treburile partidului: „A fost ieri la reuniunea Comitetului Executiv, a şi luat cuvântul acolo". Nimeni nu s-a gândit că-l lasă în fundul gol pe Crin Antonescu, cel care susţinea sus şi tare că Ion Iliescu - tatăl mineriadelor, bunicul mafiei politico-financiare şi mama vitregă a crimelor de la Revoluţie - s-a retras din politică, gata, se uită la filme ruseşti şi croşetează ciorapi cu doamna Nina. (Declaraţie care l-a făcut pe venerabilul liberal Neagu Djuvara să constate: "Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul. Ăsta este Crin Antonescu!")
Apogeul demagogiei a fost atins de cei doi viitori oameni de stat ai USL. Prin vorbele şi prin gesturile lor, Victor Ponta semăna cu Dan Diaconescu, iar Crin Antonescu era o combinaţie de Magda Ciumac cu Stelian Ogică.
Mesajul principal al celor doi, consemnat în jurăminte fierbinţi şi îmbrăcat în blesteme vrăjitoreşti,
