România nu va fi real pregătită să adere la Uniunea Monetară înainte de 2020, iar dacă adoptă totuşi moneda euro, asta va avea efecte traumatizante pentru economie şi societatea, se spune în Raportul anual al Societăţii Academice din România (SAR).
Un capitol din Raportul 2012 al SAR este rezervat adoptării monedei unice europene, în contextul crizei actuale şi al experienţei dramatice prin care trec statele din grupul PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia şi Spania).
Moneda euro ar avea beneficii unanim recunoscute, precum eliminarea costurilor de tranzacţie, a riscurilor legate de cursul de schimb şi intensificarea schimburilor comerciale cu zona euro.
Aproximativ 70% din comerţul exterior al României se derulează cu state UE, dar importăm mai mult decât exportăm. Aderarea la euro ar trebui, teoretic, să crească exporturile către statele membre.
Efecte contrare
Practic, competitivitatea produselor autohtone nu ar mai putea fi îmbunătăţită prin curs valutar depreciat, astfel încât singura soluţie ar rămâne creşterea productivităţii, a forţei de muncă şi a capitalului.
Dar, spun autorii raportului, asta nu se poate întâmpla fără restructurarea industriei. Altfel, există riscul să se întâmple exact invers, adică volumul exporturilor să scadă după adoptarea euro.
Experienţa PIIGS pune însă sub semnul întrebării toate beneficiile teoretice ale adoptării euro. Cele cinci state sunt acum într-o situaţie mult mai precară decât la momentul aderării lor la zona euro, deoarece restructurarea bruscă realizată după adoptarea monedei unice a avut costuri economice şi sociale mari: şomaj mare şi căderea producţiei.
Dacă ţine cont de evoluţia acestor state şi pentru a evita soarta lor, România ar trebui să amâne adoptarea euro până când îşi va restructura economia şi, prin urmare, va înregistra o productivitate cât de cât c
