Fost cîteva zile într-o excursie plină de învăţăminte. Între timp văd că voi v-aţi consumat timpul cu scrisoarea ruptă, congrese USL, noi şi noi trădări, excomunicări, iar dezbaterea despre resurse a avansat neaşteptat (pe de o parte si asteptat – afacerea CupruMIn e un eşec pe toate liniile). Faceţi o pauză de politică centrală şi luaţi cîteva observaţii de pe “teren”.

USL şi opoziţia eroică

USL îşi exploatează în continuare, cu din ce în ce mai ridicole efecte, condiţia de grupare “anti-tiranie”. De la centru poate s-o vinde bine impresia de uselistul victimă a regimului, dar din unele locuri din provincie arată complet altfel.

Vrancea. Sub domnia celebrului Oprişan – PSD are şi Consiliul Judeţean, şi primăria. În acelaşi timp, cu graţie şi pe bani, prin PDL s-au lansat contracost doi demnitari reprezentanţi de vîrf ai capitalului local: Plăcintă şi Mustea. Mustea e în echipa Ungureanu, “tînăr de succes”, Plăcintă deja îşi calculează ieşirea. Înţeleg că vorbeşte intens cu liberalii locali, nu m-aş mira s-o văd mutată – un bun cotizant nu poate fi pierdut doar din avînt anti-dictatorial.

Aşadar PSD-ul conduce. Au suferit de pe urma guvernării Băsescu? Ei spun că da. Dar şi gruparea Oprişan şi gruparea Plăcintă-Mustea au dus-o de fapt bine. Unii au folosit funcţii politice pentru acumularea de capital, puterea pedelistă a achiziţionat funcţii. Armonie deplină. (exemplu: Deszăpezirea vrînceană s-a făcut cu mari poticneli, dar cu beneficii frumuşele aduse de starea de urgenţă. Vă amintiţi probabil certurile Oprişan-prefect. Cearta a mărit preţul.)

Piaţa Unirii din Focşani. Făcută pe vremea comuniştilor, dar în 40 de ani cu un rol simbolic consolidat. Nu arăta rău deloc. Acum, mi se pare o ruină. Costurile au fost enorme. Dar rezultatele au fost jalnice: un sfert de parc decimat de nişte clădiri idioate, restul promenadei fiind prăfuită bin