Retrezirea balaurului este un lucru îngrozitor, dar asta face în acest moment Dan Diaconescu şi spre asta ne duc toţi cei care, supra sau subteran, i-au acordat sprijinul.
După ce televiziunile româneşti s-au lăsat singure infectate de bacilul otevizării, ajungând acum să facă lucruri la care până şi "Oglinda" lui DD a renunţat între timp, a venit rândul politicii să amenajeze perimetre generoase pentru depozitarea deşeurilor lăsate în urmă de Dan Diaconescu şi echipa sa.
Indiferent ce credem despre călătoria nestingherită a fenomentului OTV prin actualitate şi despre prospeţimea pestilenţială cu care acesta se reinventează în mod regulat, nimic nu trebuie să ne mire.
Într-o Românie în care sărăcia, lipsa, pentru atât de mulţi, a unui orizont şi goliciunea sufletească încă joacă la ruletă sute de mii de destine, într-o ţară în care spaţiul public, în special cel politic, este dominat de amara tentaţie a răzbunării şi dulcele grai al imprecaţiei, otevizarea nu are cum să întâlnească bariere naturale.
Şi când se întâmplă asta, întinderea şi costurile calamităţii care se profilează, iar, mai ales, complexitatea unei intervenţii de urgenţă devin greu de planificat şi definit.
Dar pentru a face trecerea de la spaţiul media la spaţiul politic, otevizarea a trecut prin mai multe mutaţii.
Nu în spirit, care a rămas acelaşi, ci mai curând în zona tentaculelor cu care trebuie, de acum, să prindă un tip nou de pradă.
Apoi, şi momelile au fost adaptate, şi gradul de cinism a fost dublat, şi sfera încălcării legii a trebuit niţel lărgită.
De pildă, când politicianul Dan Diaconescu rosteşte "poporul" comite, e drept, o generalizare lipsită de perdea, dar suficient de hipnotică pentru a sfredeli cu succes în măruntaiele orgoliilor celor care se simt, într-o formă sau alta, marginalizaţi - că o fi din cauza sărăciei, a unei precari
