- argument -

Consumăm, zilnic, produse mass-media. Presa scrisă, Radio, TV sau Internet. Zilnic ne lăsăm invadaţi de zeci de informaţii ale lumii în care trăim. Cum ne afectează însă calitatea acestor informaţii şi cît de precis reflectă ele realitatea din jurul nostru?

Pînă în 1989, singura televiziune din România era cea de stat, care avea două posturi, canalul 2 fiind însă suprimat în 1985, din motive de economie. Din aceleaşi motive, unicul canal al Televiziunii emitea doar trei ore pe zi, majoritatea emisiunilor fiind de fapt o neîncetată propagandă de partid. Filmele erau rare şi fragmentate. Românii ajunseseră chiar să-şi încropească antene (bineînţeles, ilegale) pentru a putea prinde posturi străine (care aparţineau de obicei vecinilor bulgari, ruşi sau sîrbi – se spune că mulţi români ajunseseră astfel să înveţe să vorbească bulgăreşte). Ziarele, şi ele, erau puţine şi aproape inutile, abonamentele, voiai nu voiai, era mai bine să le plăteşti, deşi articolele păreau toate la fel, o veşnică laudă adusă partidului. Pe scurt, presa din România comunistă era un surogat al unei mass-media autentice, şi nicidecum o sursă de informare obiectivă şi de încredere.

DE ACELASI AUTOR "Pînă şi bulgarii..." Poveşti alsaciene Schimbarea la faţă Cine hotărăşte soarta societăţii civile?A venit însă Revoluţia din 1989. Presa scrisă devine aproape un drog. Primele ediţii ale ziarelor libere erau vîndute direct din camioanele în care erau transportate şi nici nu mai ajungeau pe tarabele vînzătorilor de ziare. Ca să nu le rateze, oamenii stăteau de dimineaţă la cozi în locurile unde ştiau că vor sosi camioanele. Primii ani de libertate au însemnat de altfel un boom al presei scrise. Pe lîngă ziarele de tradiţie, România liberă, Adevărul (fost Scînteia) sau Tineretul liber (fost Scînteia tineretului), au apărut zeci de alte publicaţii, unele cu o durată de via