Michel Collot este profesor de literatură franceză la Universitatea Sorbonne nouvelle-Paris-III, membru al Institutului Universitar din Fran­ța, coordonator al programului de cercetare Vers une géographie littéraire. Preocupat de teoria și istoria peisajului, a publicat numeroase volume pe această temă, printre care: L’Horizon fabuleux (José Corti, 1998), Paysage et poésie (José Corti, 2005), La Poésie moderne et la Structure d’horizon (PUF, 1989), La Pensée-paysage. Philosophie, arts, littérature (Actes Sud/ENSP, 2011). A coordonat mai multe volume dedicate teoriei peisajului: Les Enjeux du paysage (Ousia, 1997), Le Paysage: état des lieux (Ousia, 2001), Paysage et modernité(s) (Ousia, 2007). De asemenea, este autorul mai multor cărți de poezie:Chaosmos (Belin, 1997), Immuable mobile (La Lettre Volée, 2002), De chair et d’air (La Lettre Volée, 2008). Spuneți, în „Introducerea“ cărții dvs., La Pensée-paysage, că în ultima vreme există un interes tot mai pronunțat față de peisaj, care, considerați dvs., corespunde unei mutații profunde a mentalităților. Puteți explica în ce constă această mutație? De-a lungul mai multor decenii ale secolului al XX-lea, nu ne-am preocupat, în Occident, aproape deloc de raporturile omului cu mediul, atît pe plan intelectual, literar și artistic (ca reflex al respingerii mimesisului de către modernitate și al principiului modern al autonomiei operei literare), cît și pe plan social (în funcție de imperativele dezvoltării economice și urbane). Cam de treizeci de ani, sub presiunea amenințării ecologice, am reînceput să ne ocupăm de aceste raporturi, nu doar din dorința de a conserva echilibrul natural al planetei, ci și pentru a ameliora calitatea vieții și a recupera valori și semnificații care-și găsesc în peisaj o expresie privilegiată. Aceasta este ancorată într-o veche tradiție, dar face astăzi obiectul unor multiple forme de re