”Autoritățile au închis circulația pietonală în zona și i-au îndemnat pe pietoni să urce în mijloacele de transport”. E o frază din știrea difuzată de Hotnews, referitoare la protestele din București provocate de declarațiile lui Traian Băsescu la investirea ministrului Mediului, Attila Korodi. ”Zona” la care se face referire este pietonala de lângă Palatul Cotroceni. O asemenea situație am mai întâlnit o singură dată, în urmă cu șapte ani când, împreună cu doi prieteni, vizitam ruinele vechii Cartagina, în partea estică a actualei metropole Tunis. La un moment dat, trecând pe lângă zidul de cărămidă, înalt de peste doi metri, a ceea ce noi credeam a fi un parc (datorită copacilor care îl depășeau în înălțime), am fost opriți de polițiști, legitimați și atenționați că ne puteam continua excursia însă… doar pe cealaltă parte a străzii. În acel moment am realizat că pe acel trotuar eram, într-adevăr, doar noi și polițiștii, în timp ce restul circulației pietonale se desfășura pe celălalt trotuar. Seara, de la un ghid tunisian, am aflat și explicația: în spatele zidului se afla, de fapt, palatul ”mult-iubitului” președinte al Tunisiei, Ben Ali. Mă rog, ”mult-iubit” până la începutul anului trecut, când mandatul lui a fost întrerupt de furia străzii.
Revenind la București, gestul este simbolic pentru ceea ce a ajuns regimul Băsescu. Atenție, cei care au fost ”îndemnați să urce în mijloacele de transport” (adică să lase trotuarul liber) erau, pur și simplu, pietonii din zonă, nu protestatarii (pe care Jandarmeria încerca să-i blocheze lângă parcul Cișmigiu). Această teamă – față de orice trecător – este tipică regimurilor autoritariste și dictatoriale. Doar atunci când acțiunile și deciziile luate au lovit, au jignit, au ignorat marea masă a cetățenilor (și ești conștient de acest lucru), doar atunci poate interveni o asemenea teamă încât să ajungi să interzici