Din televiziuni curg şuvoaie de sfaturi care te fac să te simţi ultimul om de pe pământ.
Sunt zile în care crezi că eşti ultimul om de pe pământ. Nicio problemă: du-te la un psihoterapeut! Ăsta o să te asculte o oră. Mare lucru că ai găsit pe cineva care să te asculte! Apoi, o să-ţi taxeze ora. Dacă nu ai bani de psihoterapeut (şi mai mult ca sigur că nu ai!), trebuie, vrând-nevrând, să te întorci printre ai tăi şi să fii ultimul om... Te plângi la doctor că te doare undeva în dreapta, dar doctorul îţi spune să te laşi de fumat. Îi ceri farmacistului o pastilă de durere de cap, dar el te sfătuieşte să iei una de durere de cap şi de dinţi, e mai bună (şi mai scumpă)! Nici nu apuci să spui că ai citit o carte, că un amic te sfătuieşte să citeşti o altă carte, pe care el a citit-o şi, colac peste pupăză, începe să ţi-o povestească.
Nu apuci să-i spui că ai văzut un film, că acelaşi amic îţi recomandă un serial pe HBO, e beton!, şi nu scapă ocazia să-ţi povestească un episod! Altă voce îţi dă un sfat urgent: a venit timpul să-ţi faci un blog! Dai din cap sceptic, dar vocea te compătimeşte: eşti ultimul om de pe pământ dacă nu-ţi faci blog, toţi şi-au făcut bloguri! Altul îţi zice că a venit timpul să pleci din companie şi să-ţi cauţi altceva de muncă. Altul, că nu e timpul pierdut să te cari dracului din ţara asta de c...! Alţii, mai nervoşi, să te laşi de scris! Vecinul de palier te întreabă „ce mai faci" şi nici nu apuci să te gândeşti, pentru că-l auzi sfătuindu-te să-ţi cumperi o casă la ţară (de unde, Doamne, atâţia bani!). Şi îţi împărtăşeşte visul său de a se muta la ţară. O prietenă din studenţie te sfătuieşte cu un accent dramatic să uiţi trecutul, desprinde-te!, trecutul o să te distrugă! O urmăreşti trist, dar ea e gata să te scoată din tristeţe: trebuie neapărat să te îndrăgosteşti! De ce?, o întrebi ca prostu'. Ea uită de tine şi-ţi zice că
