- Extern - nr. 992 / 12 Aprilie, 2012 Ma uit in jur: o explozie de verdeata si flori. Coroanele copacilor sunt de un verde proaspat si covoare de multiple flori de primavara te intampina la tot pasul in parcurile scaldate in soarele cald si bland. Daca mai pui si coroanele ciresilor japonezi infloriti spui ca aici, la Paris, esti cu adevarat intr-o lume de poveste. Si totusi norii negri plutesc amenintator deasupra tuturor, deasupra acestei lumi. Intr-o lume in care un tanar impusca intr-o saptamana trei militari, in saptamana urmatoare ucide patru fiinte nevinovate (un adult si 3 copii), in alta saptamana in care 4 adolescenti cu varste cuprinse intre 15 si 17 ani isi ucid cu premeditare un coleg si ii dau foc sau in alta in care un institutor este acuzat de proxnetism si de agresare sexuala asupra unor minori intr-o gradinita, copii care n-au depasit varsta de 45 ani, intr-o astfel de lume e normal sa simti ca ea, lumea, nu e numai nebuna, ci de-a dreptul dementa. Dureros este faptul ca aceste lucruri se petrec nu numai intr-un perimetru restrans geografic, ci in toata lumea. Cumplit e apoi faptul ca atitudinea violenta a unora fata de altii o au oameni de la varse din ce in ce mai crude, mai fragede, extinzandu-se catre adolescenti. Cum privesc francezii situatiile acestea? Ca toata lumea cu scaun la cap. Din relatiile mele cu cateva persoane sau din imaginile TV descopar ca oamenii au un soc, ca sunt uimiti, ca au o atitudine plina de groaza in fata atator atrocitati carora nu le gasesc nici ei raspuns imediat. Sunt lucruri lipsite de logica, sunt fapta savarsite sub impulsul violentei, al dorintei de razbunare sau sub puterea unor impulsuri primare tinand de lumea necuvantatoarelor (si n-as vrea sa jignesc animalele). Am auzit candva, mai de mult, ca isi puneau si francezii intrebarea daca e corect faptul ca l-au invatat pe copil cu o totala lipsa a pedepsei in