Televiziunile îi corup, îi spurcă pe români şi îi îndepărtează de Dumnezeu, dar oare pe slujitorii Bisericii Ortodoxe Române (BOR) cine îi scoate de pe calea cea bună şi mai ales cine i-ar putea aduce înapoi la cele sfinte, devreme ce păcatele lor sunt ascunse şi trecute la secret?

În Pastorala sa din acest an, Mitropolitul Ardealului, Laurentiu Streza vorbeşte despre suferinţele familiei, despre "desfrânarea" care "a devenit nota generală a televiziunilor care ni se impun", despre adulter şi în general despre "profunda criză" prin care trece societatea autohtonă. Cum se întâmplă adesea în cazul prelaţilor, indiferent de cult, păcatele sunt identificate doar la mireni şi mai niciodată la preoţi. Biserica este astfel fără de prihană şi rezistă ca o fortăreaţă în faţa asalturilor depravaţilor de pretutindeni şi a mizeriei sexuale generalizate sub dictatura televiziunilor. În discursurile liderilor Bisericii Ortodoxe Române nu se suflă o vorbă despre păcatele mai vechi şi mai noi ale preoţilor, mai ales că potrivit ultimei versiuni a legii privind desecretizarea dosarelor Securităţii, devoalarea nu mai poate fi făcută în cazul clericilor, decât în mod excepţional "la cerera reprezentanţilor cultului religios" din care fac parte. BOR a negociat acest paragraf cu puterea politică în 2008, reuşind să blocheze peste 200 de dosare cu tot atâţia preoţi delatori, după ce românii aflaseră deja că majoritatea episcopilor şi mitropoliţi importanţi fuseseră racolaţi de securitate şi deveniseră turnători.

Etica Bisericii Ortodoxe Române mizează pe secretizarea păcatelor slujitorilor ei, nu pe iertarea lor, pe ascunderea făptaşilor, fără să ceară umilinţă şi sinceritate de la aceştia, dar mai ales fără să le pretindă să vină spăşiţi înaintea celor faţă de care au greşit. Morala prelaţilor români este îndoielnică, fiindcă e cu dublu sens, vorbeşte doar despre desfrâul