● Madonna, MDNA, Interscope, 2011.
Lady Gaga nu a fost invitată la ceremonia de înmînare a rîvnitului sceptru al împărăţiei pop-ului. Christina Aguilera şi Britney Spears au fost uitate pe o scenă care mai păstrează doar vag amintirea acelui sărut pe cît de senzual, pe atît de testamentar. Nu cred că mai e nevoie să vă spun de ce. Moştenitoarele sînt, astăzi, două majorete complet disfuncţionale, numite M.I.A., fata cu degetul mijlociu îndreptat către cerul albastru şi pudibond al Super Bowl-ului, şi Nicki „the female Weezy“ Minaj, domnişoara vestită pentru faptul că mitraliază cîte un „fuck“ la fiecare două secunde. Astea fiind datele problemei, e de la sine înţeles că ultima întrupare a Madonnei, arătată pe cel mai aşteptat album al anului, MDNA, vrea să stea cu orice preţ pe un butoi cu pulbere. „Don’t play the stupid game / Cause I’m a different kind of girl…“ spune refrenul single-ului „Give Me All Your Luvin’“. Aparent, aşa stau lucrurile. O spune, simplu, şi „Girl Gone Wild“. Producţiile francezului Martin Solveig („Turn Up the Radio“, amintitul „Give Me All Your Luvin’“ şi „I Don’t Give A“) şi ale verilor Benny şi Alle Benassi („Girl Gone Wild“ şi „I’m Addicted“) scrîşnesc a (cele mai conformiste) bucăţi de electro-pop auzite pe radiourile comerciale ale Europei, din Ibiza pînă în taxiurile bucureştene, transformînd-o pe Madonna într-un mediocru produs de serie. Asta e diferenţa, Madge? Îmi pare rău.
DE ACELASI AUTOR Melodii, melodii Pop tabloid Amintiri din epoca de azi După douăzeci de aniRefrenul acela pe care îl aminteam mai devreme se contrazice, slavă Domnului!, atunci cînd te deplasezi înspre cel mai interesant punct al noului album, colaborarea cu William Orbit, omul care i-a produs capodopera Ray of Light. Întîmplător sau nu, MDNA – mai exact, jumătate din el – este cea mai consistentă operă a Madonnei de la acel LP încoace, chiar da
